Sec
ce-ţi trebuie ţie copil damnat frumuseţea nemuritoare, căci fără de folos ţi-ar fi.
ce-mi ceri atâta dragoste-n zadar, când sufletul meu n-ar putea să-ţi ofere nici măcar o floare .
ce-ţi mai doreşti iubirea, când ştii că-i trecătoare şi în pustiu oglindirea sufletului dispare.
ce-mi ceri tu mie să-ţi vorbesc de zei, divinitate, când blestemat ai fost de aceasta să-ţi cari nebunia de barbar.
ce-ndrugi acolo, ţicnitule, destinul ţi-e putere oarbă, cum să vrei să îl înfrunţi.
.
.
.
trebuie să acceptăm inacceptabilul şi să suportăm insuportabilul.
ce-mi ceri atâta dragoste-n zadar, când sufletul meu n-ar putea să-ţi ofere nici măcar o floare .
ce-ţi mai doreşti iubirea, când ştii că-i trecătoare şi în pustiu oglindirea sufletului dispare.
ce-mi ceri tu mie să-ţi vorbesc de zei, divinitate, când blestemat ai fost de aceasta să-ţi cari nebunia de barbar.
ce-ndrugi acolo, ţicnitule, destinul ţi-e putere oarbă, cum să vrei să îl înfrunţi.
.
.
.
trebuie să acceptăm inacceptabilul şi să suportăm insuportabilul.
Comentarii
unii oameni, da, au suflet de caine. sad, but true.
De cateva minute citesc cu voce tare cuvintele tale, e un monolog furios si infantil.