irosire e aşteptarea

din aşteptare  în aşteptare, spune Epicur, ne irosim viaţa şi murim degeaba.
viaţa-mi proprie nu mi-a fost nici ocară nici sihăstrie, mi-a fost uşoară iar când a fost lipsită de echilibru, eram doar un copil. acum, tot ce mi-am dorit prin vis sau în timp real, mi-e uşor de realizat. vreau să zbor, voi zbura, libertatea îmi oferă acest lucru, dar capacitatea mi-o limitează ( dorinţa ). sunt om iar oamenii sunt limitaţi, în gândire, în cunoaştere, în iubire.
de ce să aştepţi să iubeşti mult când poţi iubi puţin şi cu toată tăria ?
de ce să-mi piară inima de durerea aşteptării când eu pot s-o fac să tresară ?
de ce să aştept răspunsuri la aceste întrebări, când pot pleca deja în căutarea lor ?


Comentarii

iluzie a spus…
asteptam in speranta de a gasi fericirea... asteptam raspunsuri fara sa pornim in cautarea lor...
adevarul trist :( ne irosim timpul degeaba
Alexia a spus…
asa e...ajungi sa te plictisesti de viata..totul e la fel...astepti...astepti, si iar astepti...de unde atata optimism? nu sunt asa optimista ca tine.
adelinaxc a spus…
Răspunsul e simplu: aşteptăm ceva anume. Ne e greu să renunţăm la un vis pe care l-am avut o viaţă întreagă. :)
Mademoiselle a spus…
nu-mi place să aştept nimic pentru că în acele clipe inima îmi e înjunghiată de milioane de ori de cuţite temătoare . Şi dacă rezultatul nu e cel aşteptat ,doare rău
Anonim a spus…
Cel mai e greu e sa renuntti la un vis ce a ajuns sa iti atinga sufletul.
Unknown a spus…
calatorie placuta si productiva inc autarea raspunsurilor
Louise a spus…
revelatie..

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate