Exagerez sau sunt ţicnită. Ce mai vreau de la viaţa-mi şi-aşa tulbure ? Ce miracol, ce surpriză de la însuşi Creatorul ? Căci ce miracol mai contează faţă de miracolul de a exista şi de-a şti că exişti ? Visez necontenit şi doar asta-mi răpeşte simţul realităţii şi mă ia de lângă tine, tu, un crainic rătăcit, mângâindu-mi podul palmei cu degetele, într-o seară aurie. Când ne-am privit în ochi, m-am simţit deodată plină de sudoare. Acum privesc la ochii tăi şi sunt sterşi, lipsiţi de strălucire, cu o expresie amară pe chip şi-o strângere de inimă care te întristează. De câteva zile nu mi-ai mai vorbit . . . Nu vreau s-ajung un mare scriitor, vreau s-ajung totul . Şi asta-mi tot repet . . .
Comentarii
Nu mai sunt tanar si acum imi pare
rau de anii adolescentei in care
pur si siplu eram propiul meu dusman.
Tutun, alcool, nopti pierdute in partide de sex la intamplare sau
batai pentru zone de influenta in
cartier. Alegeam ce putea sa-mi faca
mai rau. Acum regret acei ani, si
daca D.zeu m-ar trimite inapoi, as
sti sa traiesc acei ani mai frumos!
Abia in toamna vietii incepi sa regreti, incepi sa te ingrijesti, incepi sa te iubesti! ~ Marcus
Dumnezeu să o odihnească :) !
mare pacat! era un talent rar, dar nebunia este pretul platit genialitatii...
Criss
Off-topic: Tare blogul :). Blogrolled.
Way Amy?...
e atat de dur sa nu te poti opri din ceea ce te omoara!..
Pacat de ea...era tanara si mai avea atatea de realizat.
o manca iadu... (daca exista)