Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Comentarii
Nu mai sunt tanar si acum imi pare
rau de anii adolescentei in care
pur si siplu eram propiul meu dusman.
Tutun, alcool, nopti pierdute in partide de sex la intamplare sau
batai pentru zone de influenta in
cartier. Alegeam ce putea sa-mi faca
mai rau. Acum regret acei ani, si
daca D.zeu m-ar trimite inapoi, as
sti sa traiesc acei ani mai frumos!
Abia in toamna vietii incepi sa regreti, incepi sa te ingrijesti, incepi sa te iubesti! ~ Marcus
Dumnezeu să o odihnească :) !
mare pacat! era un talent rar, dar nebunia este pretul platit genialitatii...
Criss
Off-topic: Tare blogul :). Blogrolled.
Way Amy?...
e atat de dur sa nu te poti opri din ceea ce te omoara!..
Pacat de ea...era tanara si mai avea atatea de realizat.
o manca iadu... (daca exista)