Pironită-n gol

" Chiar dacă aş face abstracţie de ţărm, ar fi greu să mă înşel asupra anotimpului în care mă aflu. Vântul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. Când se domoleşte, marea rămâne totuşi friguroasă şi ostilă. E îngălbenită de alge putrede şi nu cere ochi care să o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopţii a lăsat o pâclă fumegoasă care face dimineaţa să semene cu un chiparos posomorât şi sensibil. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie.. o baie în mare  şi trupul întins pe nisipul cald valorează atunci cât un tratat de fericire.
Prin rana mea se vede un cer frumos şi pustiu. "

Prin ochii mei se vede speranţa, şi nu vorbesc aici de durerile mele, cât despre destin, şi nu-mi doresc nemurirea decât poate lângă tine. Dacă nu eşti tu, eu nu doresc nimic, nici măcar iubire. Nu sunt în stare să las amintire pământului ce m-a ţinut vie, nu pot nici să mint şi să uit. Nu încape îndoială că te-am rănit.
Veţi muri şi voi care mă loviţi şi râdeţi de nenorocirile mele, dar nu veţi înţelege nimic. Veţi ridica din umeri uitându-vă la mine ca la o nebună şi nu veţi ştii dacă eu am iubit. Şi desigur, veţi afla că în faţa morţii vorbele mari sunt de prisos, nu va mai fi timp pentru a vă căi . . .