Baladă
Şi vreau să-ţi spun, acum mai pe sfârşit, cu toate că se-anunţă,
dar primăvara n-a venit.
Să laşi deoparte problema fericirii,
căci pe pământ, poeţi sublimi s-au plictisit să-ţi zugrăvească raiul.
Şi ploi pe-asfaltul cel prea stins
din toamnă-n toamnă or să cadă,
Iar viaţa-ţi va fi acelaşi mister şi delir
căci în septembrie, noiembrie, decembrie,
Miroase a putrezire iar totul se-ngroapă-n cimitir.
Nici nu ştiu din care parte stau, pândesc şi sunt rănit
cu bolnava ei răcoare, primăvara a venit ?
Ceaţa distruge splendidele nopţi,
din colţul meu văd păsări care trec spre norduri
Iar clipa se deschide doar ochilor care nu dorm
căci doar aceştia simt plânsul unui nor diform.
Şi de cât toate acestea, mă absoarbe-un timp enorm
este oare pasăre, eşti tu cea fără sfială
Plăsmuită din ceţuri, fără ca nimeni să nu vadă, ai coborât în bucurie
şi-ai pătruns stradă după stradă.
Sunt prea nepregătit, prea-i de curând menirea-ţi
mai lasă-mi jumătate de zi
Să-nvăţ cum e cu iubirea.
Comentarii
plina de adevar. multe
felicitari si o zi
minunata sa ai 29decembrie
în altă ordine de idei,foarte deosebită, din toate punctele de vedere. îmi sună a poemă-epilog. also,un + pt titlu.
atras de poze colorate si de oameni noi, ajunge caldura din suflet sa o imparti cu oameni
care nu merita buna ta intentie.
Am citit aceasta balada si ochii
mi s-au deschis, siam ramas la
concluzia ca acelui caruia ai
declarat iubirea, sa-i oferi si
toata caldura din sufletul tau,
pentru ca merita mai mult ca altii
cald.
Frumos...eu cred ca iubirea trebuie sa o cautam in noi si dupa ce o gasim acolo sa o revarsam asupra lumii intregi :)