Trupuri pe podeaua mării
Visai la bucle foarte lungi şi blonde. La ochii verzi şi temători. Visai crezând că vinovata e atât de-aproape.
Visai că marea merge înapoi într-un inel de foc. Sperai ca întinsul albastru el să ţi-o aducă înapoi.
Dar acolo în adânc, ea uită treptat de tine, traversă cu ochii îndureraţi prin vârfuri de lumină şi se trezi apoi într-o lume bizantină.
În urma ei oraş pustiu şi-un bărbat sălbatic alergând spre apă, au rămas. Spre ziuă, inima-i zdrobită, răscolită, pe jumătate în sare zidită, se-nchina valurilor.
Iar trupul îi juca în vagi ispite în arşiţa unor mişcări solare. Îi era durerea atât de foşnitoare, iar glasu-i ajungea uitare.
Visai cândva la blânda rătăcire-n doi pe mare.
Încet, încet, încet, în neant, strigătul de spaimă amar dispare.
Clipa unei morţi fericite, în absenţă, ritual ea le ţine.
Dărâmă, uluieşte . . . un val mărunt şopteşte că marea încă-i mai iubeşte . . .
Visai că marea merge înapoi într-un inel de foc. Sperai ca întinsul albastru el să ţi-o aducă înapoi.
Dar acolo în adânc, ea uită treptat de tine, traversă cu ochii îndureraţi prin vârfuri de lumină şi se trezi apoi într-o lume bizantină.
În urma ei oraş pustiu şi-un bărbat sălbatic alergând spre apă, au rămas. Spre ziuă, inima-i zdrobită, răscolită, pe jumătate în sare zidită, se-nchina valurilor.
Iar trupul îi juca în vagi ispite în arşiţa unor mişcări solare. Îi era durerea atât de foşnitoare, iar glasu-i ajungea uitare.
Visai cândva la blânda rătăcire-n doi pe mare.
Încet, încet, încet, în neant, strigătul de spaimă amar dispare.
Clipa unei morţi fericite, în absenţă, ritual ea le ţine.
Dărâmă, uluieşte . . . un val mărunt şopteşte că marea încă-i mai iubeşte . . .
Comentarii
si tu esti..geniala
thank you. Isabella Zappe