Nuntă în larg
Îi zic, hai vino, nu-ţi fie teamă, secoli mulţi o să treacă şi ritmuri lente ne-nfioară. Strânge-mi mâna, poţi ?
Dar hai, încearcă, un drum lung de străbătut ne aşteaptă. Dar ce-ai ? Ce se-ntâmplă ? Pielea ţi-e albă şi ridată, de parcă un mănunchi de ani trupul ţi-l înstelară.
Ajută-mă, strig eu rănit . . . fără noi mare e nimic. Trec lent, abia plutind şi nici picioarele nu le mai simt.
Hai fugi, aleargă, nu mai sta aşa speriată.
Delfini albaştri pe la brâuri îţi înoată .. . Te macină ceva-n neştire, o fi iubire ori suava amintire ?
Poate ţi-e ruşine, iartă-mă, nu mai cobor, dar ochiul meu lacom din calea-ţi nu se mai fereşte.
Ajută-mă, strig eu înnebunit, cele câteva ore s-au finit iar gardul lunii impetuos el se ridică deasupra mării de argint.
Ascultă tu fiinţă delicată, vara s-a sfârşit. E pe ducă, haide fi-mi tu mireasă şi eu ţie mire.
Acceptă, ţi-oi da iubire, nemurire şi toate perlele mării vii.
O pasăre ţipă, mi-e sufletul preaplin.
Unde fugi, nebuno ? După tine vin . . . ţi-s ochii ruginiţi, miroase a moarte din albastrul delir ; miroase a alge şi a peşte.
Hai, mai rămâi, ţi-oi da maidan de trandafiri şi stele aurii.
Flămândă mi-e iubirea.
Ritualul începe la amurg, tu-mi vei fi mireasă şi eu ţie mire.
Un vuiet loveşte în auz, dar nimic nu mai are să fie.
Decât tu mireasă mie.
Dar hai, încearcă, un drum lung de străbătut ne aşteaptă. Dar ce-ai ? Ce se-ntâmplă ? Pielea ţi-e albă şi ridată, de parcă un mănunchi de ani trupul ţi-l înstelară.
Ajută-mă, strig eu rănit . . . fără noi mare e nimic. Trec lent, abia plutind şi nici picioarele nu le mai simt.
Hai fugi, aleargă, nu mai sta aşa speriată.
Delfini albaştri pe la brâuri îţi înoată .. . Te macină ceva-n neştire, o fi iubire ori suava amintire ?
Poate ţi-e ruşine, iartă-mă, nu mai cobor, dar ochiul meu lacom din calea-ţi nu se mai fereşte.
Ajută-mă, strig eu înnebunit, cele câteva ore s-au finit iar gardul lunii impetuos el se ridică deasupra mării de argint.
Ascultă tu fiinţă delicată, vara s-a sfârşit. E pe ducă, haide fi-mi tu mireasă şi eu ţie mire.
Acceptă, ţi-oi da iubire, nemurire şi toate perlele mării vii.
O pasăre ţipă, mi-e sufletul preaplin.
Unde fugi, nebuno ? După tine vin . . . ţi-s ochii ruginiţi, miroase a moarte din albastrul delir ; miroase a alge şi a peşte.
Hai, mai rămâi, ţi-oi da maidan de trandafiri şi stele aurii.
Flămândă mi-e iubirea.
Ritualul începe la amurg, tu-mi vei fi mireasă şi eu ţie mire.
Un vuiet loveşte în auz, dar nimic nu mai are să fie.
Decât tu mireasă mie.
Comentarii
Îţi mulţumesc că mi-ai notat gândurile. Fiind o fire extrem de curioasă(chiar enervant de curioasă pentru unii) mi-ar placea să ştiu care din ele...
Te-am pupat!>:D<
Eşti o persoană frumoasă, genială şi să nu te opreşti niciodată să mă încânţi prin ceea ce scrii.
Take care:*
Ştiai că dacă ţii click pe o broscuţă, o învârţi şi apoi îi dai drumul ea se învârte în continuare:)) Sau o poţi face să dispară:D
Da, da, putem avea şi pisici surori, dacă nu te superi:*
fix ce mi trebuia sa citesc.
si ma bucur, si eu :)), ca ti plac pozele.
nice blog.
am si eu ceva cu o nunta...doar ca nu e in tonul asta
mi-a placut mult:X
uite aici povestea mea:
http://jurnaluluneiscriitoare.blogspot.com/2010/02/dintr-un-jurnal-de-nunta-unui-barbat.html
e de anul trecut pe vremea asta.:)
asfintit in deriva.
un soare dezradacinat din mare.
si mai cate rasarituri din nimicuri.
Te-am pupat şi ne citim!>:D<
p.s. Ţi-am hrănit broscuţele;))