nu despre asta este vorba
viaţa îmi e atât de pustie uneori, atât de tandră câteodată şi fără sens adesea. mă asigur mereu că mi-am găsit locul potrivit, dar când să mă aşez, mi se spune că nu am voie acolo, că e rezervat pentru altcineva . . . îmi cer scuze şi mă ridic, fac doi-trei paşi şi găsesc un scaun gol. mă aşez, dar trei minute mai târziu sunt deranjată. îmi iau geanta în mâna stângă şi plec.
îmi cântăresc fiecare pas, îl adun cu cei de dinainte, îmi măsor orizontul şi îi supraveghez pe oameni. aş da orice să mă aşez pe-o bancă la umbra unui tei.
mă asigur în continuare că merg pe drumul corect. mă asigur mă asigur mă asigur pentru tot . ..
şi până la urmă, nu pentru asta e viaţa? (nu) să te asiguri pentru tot ce are să vină, pentru ziua în care, poate, ai să găseşti un scaun, doar al tău . . .
îmi cântăresc fiecare pas, îl adun cu cei de dinainte, îmi măsor orizontul şi îi supraveghez pe oameni. aş da orice să mă aşez pe-o bancă la umbra unui tei.
mă asigur în continuare că merg pe drumul corect. mă asigur mă asigur mă asigur pentru tot . ..
şi până la urmă, nu pentru asta e viaţa? (nu) să te asiguri pentru tot ce are să vină, pentru ziua în care, poate, ai să găseşti un scaun, doar al tău . . .
Comentarii
Mi-era dor de postările tale...
Frumos scris, ca de obicei.
am inceput sa cred ca a ma asigura e aceeasi cu a ma iubi.
Oribil! Uneori, chiar si scaunele din spate sunt ocupate...dar nu-i nimic! => inseamna ca am gresit sala!