Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Fragmente

" Îi trebuia o femeie care să împerecheze inteligenţa cu slăbiciunea şi fabulosul şi obişnuită să calce cu piciorul gol în ierburi, dar lucidă şi înţelegătoare a aspiraţiunilor intelectuale. Ea : era o femeie uşuratică, nestatornică şi indiferentă la dragostea poetului, după alţii, alimentaţi de sursa familiei.
Era un crin de zăpezi albe ofilit din cauza intrigii, în paharul de cristal al virtuţilor cosmice. Făcea umbră întotdeauna în jurul celorlalte femei. Femeie uscăţivă în tinereţe, cu proeminenţele feţei ascute, îngroşate mai apoi şi trivializate, cu buze lungi , subţiri şi supte, cu un văl de lividitate şi melancolie, ce urăşte fizionomia şi o face antipatică.
Împietreşte inima cu gheaţa ochilor. - Veronica Micle
Nu e aşa că indiferenţa mea ţi-a zdrobit inima, inimă plină de fiinţa mea ? Dar iau pe Dumnezeu de martor dacă această indiferenţă era adevărată, această răceală prefăcută nu era decât o contrabalansare a dragostei nemărginite ce o arătai fără încetare. Privirea ta, în fine, întreaga ta fiinţă, faţă de mine nu dovedea decât iubire. Erai aşa de puţin stăpân pe tine, încât cel mai prost om îşi dădea seama că eşti îndrăgostit de mine. Astfel, viaţa mea, ciudată şi azi şi neexplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are un înţeles fără tine. Nu ştiu de ce tu eşti o parte întregitoare a tuturor gândurilor mele, nici nu mă preocup s-o ştiu, căci nu mi-ar folosi nimic. Dar este o legătură cu tine neexplicabilă, de nu între viaţa ta şi a mea, dar desigur între a mea şi răsuflarea ta pe pământ. Nici tinereţea, nici frumuseţea ta, nici virtuţi sufleteşti, nici graţii fizice nu au fost cauza acestei simţiri care a aruncat o umbră adâncă asupra vieţii mele întregi.
În această lume plină de greşeli, la ce bun am răscoli intrigile moarte, spre a osândi un om amărât. "

Impulsurile sale sufleteşti rămâneau nestrămutate. Am socotit îndeajuns de mult pentru  a lăsa pradă ochilor palizi aceste rânduri, ai căror privire se va limpezi.

Comentarii

Boddah a spus…
îţi ştiu blogul, am mai trecut de câteva ori pe-aici

m-a atras numele blogului pentru că data asta are o semnficaţie aparte pentru mine

şi da, sunt de acord cu un link exchange:-)
xxmusikxxkod a spus…
Hehe,chiar intrigant ^ ^
Lorelei a spus…
Cum sa nu>:D<
Lorelei a spus…
follow me, if you want.
Amelie a spus…
Cand ti se arata o minune intelegi imediat ca aici eu un geniu de a fi,da si eu am mai trecut pe aici!Superb!:X
Amelie a spus…
Multumesc mult si eu te urmaresc dar de mai de mult...sunt pe acolo prin lista cu persoane interesate.Inca o data scri superb!:X
Alexandru a spus…
Ca si cand ar fi posibil asta azi. Ca si cum si el, si ea ...

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte