29 decembrie

Vin zile in care descoperi ca oamenii pe care credeai ca ii ai alaturi se dovedesc a fi indeajuns de indepartati. Si nu ma refer aici la partea fizica, pentru ca daca ar fi fost asa, am realiza cu totii la un moment dat ca ruptura unei prietenii s-a produs. Insa ei continua sa fie alaturi de tine si in acelasi timp nu. Mi s-a zis astazi ca prietenia intre doua femei nu exista cu adevarat, ca mai degraba te lipsesti. Ca la un anumit punct, se vor indeparta si-ti vor ramane aproape doar pentru satisfacerea propriului interes. Si cum se face ca mereu aflam mai tarziu lucrurile care ar fi contat la momentul oportun. Dar niciodata nu e prea tarziu decat niciodata, cum s-ar spune. Imi pun mereu intrebari daca asteptarile mele din partea oamenilor nu au un standard ridicat, iar la sfarsitul zilei, cand trag linia si fac un calcul scurt, sfarsesc dezamagita. Partea buna e ca imi sunt un sfetnic bun si-mi raspund prompt- nu, nu am standarde prea ridicate si nici nu sunt dezamagita; o prietenie...

Ajungi uneori la mana a catorva oameni pentru ca singur nu ai reusi sa faci ce iti propui. Aici intra in discutie capitalul social- nu e o mare filozofie, dar toti dispunem de acest lucru intr-o oarecare masura. Dispui de mai mult capital? Ai mai multe sanse sa realizezi ceva. Am putea traduce asta in relatiile pe care le construiesti si le consolidezi cu oamenii. Mereu auzim de "a, are pile". Si noi avem, nu doar el. Doar ca acea persoana si-a dat seama mai repede decat tine ca ai nevoie de oameni ca sa te poti afirma in comunitate. Probabil el acorda mai mult timp dialogului cu strainii decat tine. De fapt, e cert asta. Ne ferim mereu de cei pe care nu ii cunoastem, dar daca am incerca sa comunicam cu fiecare persoana pe care o intalnim, am stabili anumite legaturi. Astfel relatiile tale devin precum un segment al ramnificatiei unei radacini de morcovi. Cand ai anumite interese, este in regula sa faci apel la aceasta radacina. Nu este nimic rau in asta, insa cateodata sunte...

Se spune ca este greu sa-ti deschizi sufletul dupa ce a trecut mult timp de la intamplarea care l-a marcat. Dar nu imposibil. Probabil zilnic avem parte de evenimente care ne uimesc si care isi cauta loc pentru a-si lasa amprenta in sufletele noastre. Ar trebui sa ne ascundem, sa fugim si sa ne acoperim ochii in fata lumii ? E si asta o cale, dar e cea mai usoara. Si pana la urma, alegi sa porti ochelari protectori tot timpul sau cateodata preferi sa infrunti jungla realitatii ? Sincera sa fiu cu voi, aleg infruntarea. Si nu ca mi-ar face o deosebita placere, ci pentru ca asa sunt eu, iar confruntarile ma definesc. Fie vorba de un cersetor sau de un copil descult in fata unei covrigarii, ma implic. Si-mi dauneaza. De fapt, ma afecteaza fiecare fapt pe care societatea il marginalizeaza si il considera un mizilic. Ne vrea societatea umani ? Nicidecum. Practic ajungem sa facem parte dintr-un proces al rationalizarii societatii, al mcdonaldizarii ei. Cola, fanta sau sprite ? Un ceai va ...

Ce-am ales si ce-am pierdut se datoreaza impulsului meu contrafacut, e un plagiat al unei vieti exterioare. Aici, la malul marii, nu se aude nimic, dar se vede. Si daca mintea ta e capabila sa cantoneze toata splendoarea peisajului, atunci poti spune ca gandesti. Pentru ca de fapt, oamenii nu gandesc prin limba. Ci prin imagini. Apusul are semnificatia lui unica. O gandesti si o traiesti, dar nu poti ramane detasat de trairea fenomenului. Sunt oameni care nu vad nimic si nu pentru ca nu le pasa. Ci pentru ca nu l-au trait. Momentul de dimineata cand pui cafeaua in filtrul de cafea si incerci sa te dezmeticesti. Sunetul pe care-l face filtrul. Acel zgomot care horcanie, respira greu si infundat. Aburii din cana care se ridica in aer. Si mirosul greu care invaluie bucataria. Iar asta este o propozitie adevarata.

Fermitatea sa se traducea din straduinta. Isi oferea trupul din placerea de a iubi femeia, de a o idolatriza, de a o patrunde cat mai adanc si a o transforma in muza. Avea un spirit aventurier, atragator si de o profunzime numai de el cunoscuta. Nu se despuia niciodata, nu vorbea de nicio slabiciun de a sa, Nu el era centrul atentiei, ci ea. Ignora fiecare compliment sau omagiu care ii era adus.  Reprezenta repulsie pentru el, dispretuia caracteristica de superlativ a vorbelor. Fiecare dintre ele se indoiau de fapt de stangacia cu care ii vorbeau, mai ales ca nu le asculta. Erau constiente ca sunt deznadajduite de infrangerea pe care o sufera, dar ar fi acceptat sa se revada oricand cu el. Doar ca el prefera sa-si priveasca destinul in fata si nicicand inapoi.

Isi simtea inima zvacnind si totodata usurata. Absenta totala a trecatorilor ii confera o oarecare intimitate. Simtea ca isi putea trudi fiecare gand in pace si chiar daca i-ar scapa o vorba pe nedorite, n-avea cine sa-l auda. Ori sa-l inteleaga. Ajunse in apartamentul sau modest, se dezbraca si se tranti in pat. N-avea somn, dar nici la ce sa se gandeasca. Era un moment de limpezime, ca acelea in care privesti inspre tavan, iar lumina becului din strada devine singura sursa de iluminat in intunericul camerei. Moment in care traiesti cu timpul si te simti ca facand parte din el, desi linistea juvenila interioara trage sa mori odata cu el. Stia ca noaptea aceasta nu trebuie sa fie lipsita de glorie si ca oricat de trecatoare ar fi aceasta, insemnatatea implinirii ei i-ar darui satisfactia certitudinii ca inca e capabil de o iubire nefasta. Nu era sortit sa sufere in viata din pricina amorului. Traia solitar si se hranea, in lipsa unei masuri, din daruirea femeilor pe care le intalnea....

Rade. S-a trezit si e o zi frumoasa. Un nou inceput, o noua cucerire. Ar fi ramas o intreaga dupa-amiaza in pat, dar se ridica intr-un final, isi trase un pulover negru pe el si cobori in bucatarie. Isi pregateste mic-dejunul. Arunca doua linguri de cafea in ceasca si toarna peste ea apa fierbinte din ibric. I se pare mai elegant si mai practic sa procedeze astfel, nefiind nevoit sa murdareasca tot ibricul. Isi aprinde o tigara, asteptand, pierdut, lunatic, cu ochii catre soare. Aburi grei se ridicau jucaus din ceasca, in recele diminetii. Iese in strada si isi da seama ca e imbracat prea gros, asa ca alege sa se intoarca. In timp ce isi cauta cheile de la usa scarii, cineva i-o lua inainte si deschise. Se grabi sa isi puna  jacheta din blug deschis pe el si alerga pe trepte pana iesi din bloc. Respira apasat in timp ce se admira in vitrinele magazinelor din strada. Trebuia sa fie punctual, pentru a nu le crea celorlalti impresia ca timpul lor nu ar fi important pentru el. Se b...