Treceți la conținutul principal

Din viaţa unui căminist


Întâmplarea face c-am rămas în stradă cu puţine luni în urmă, precum un cavaler plecând la drum fără armură. N-ar fi fost teroare, dar trebuia să mă grăbesc . Nu puteam să stau cu sacoşile de rafie pline de caserole şi geamantanul cu rufăraie-n bulevard. M-am dus la cămin, cu speranţa de mai bine şi unde nu-i cap, vai de picioare. După alergătura-n codru şi încoace, am detestat admirabil mijlocul de transport în public. Cutare administrator benevol, însufleţea secretarele cu câte doi covrigi de fiecare. Mi-au oferit o cameră la etajul al patrulea. Cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, le-am mulţimit pentru coşmarul surprinzător în care îmi mănânc cu poftă şireturile de la bocanci în timp ce urc pe vârf de munte spre peştera muierii.
Când văd camera curată şi doar un pat gol, uimirea-mi provoacă un derapaj emoţional interior. Mă instalez în colţul de lângă geam.  La câte lucruri erau în cameră, părea că Armata Roşie  a trecut în marş pe aici şi s-a şi descălţat de miroase a legume cu muştar, punându-şi pantofi cu toc în fuga spre trenul european. Îmi las câteva pungi pe balconul îngropat în frigiderele pe post de motel al unor pescăruşi. Din cele şapte becuri care ar trebui să lumineze, funcţionabile sunt doar trei. O chiuvetă trecută prin murdăria atâtor mâini e cumătra gingăşiei dintr-o baie comunală. Zarvă, trolele pe hol, de parcă-i noaptea de cristal afară şi-au tăbărât nemţii pe noi. La sfârşitul zilei, garniturile mă lasă şi mă pun în patul marelui pitic din comitatul fără ţară. Trei arcuri dau din coadă, lovindu-mă în creierul coastelor. Uitasem regula de aur, aceea de a schimba salteaua prea uzată cu una de fripturi a vecinilor. În următoarele săptămâni, ajungi să ai insomnie acută din cauza sforăitului feminist- e cel mai grav din tipologia sa. E o satisfacţie îmbietoare să încerci să adormi pe partituri de grohăit şi scrâşnit din dinţi. Şi când, în cele din urmă adormi fericit privind şi numărând gândacii care se joacă de-a v-aţi ascunselea pe pereţi, te trezeşte în surdină alarma colegului de cameră, foşnetul pungilor şi urletul cuptorului cu microunde. Te trezeşti şi tu, buimac şi cu o ură admirabilă când vrei la baie, dar e ocupat. Şi stai la coadă ca-n urmă cu 30 de ani când te duceai la pâine.
După-amiaza te pui să dormi, că doar azi-noapte ai fost de tură la păzit năluci prin pescărie. Aţipeşti pentru cinci minute şi eşti trezit de vecinul cu burtă şi în halat, care testează reacţia auditorului cu maximum de bas şi maneaua literară. Dar dincolo de orice esenţă a eleganţei vieţuirii într-un mediu complex, îţi cade nasul când pe întregul palier pluteşte un iz de ceapă şi mâncăruri în ulei.
Internetul merge trece, asta doar de nu umblă imbecilii ţanţoşi la panou în căutarea aurului din El Dorado. Petreceri onorabile, ale unor bebeluşi captivi în sfera unor filantropi ce dau la toată lumea de băut lapte cu miere, au loc în sala de lectură. Şi când te duci şi tu să cauţi liniştea solemnă şi vrei să-nveţi în sesiune sau mai tot timpul, că de’, eşti stimabil doftor de rutină, n-ai unde, că la etaj se dă o petrecere blajină.
Pe hol erau cândva multe neoane şi în fiecare dimineaţă e cu unul mai puţin- iar nu mai au ceilalţi lumină în baie. Se întâmplă şi fenomene paranormale : lucruri îţi dispar din cameră şi nimeni nu ştie unde sunt. Vrei să-ţi pui de mâncare, dar vesela e murdară şi nimeni n-a mâncat azi ! Se porneşte un incendiu de la un smoc simplu de ţigară, că avem pufăitori cu zecile, stins apoi cu o căldare de apă.
Şi se încheie totul cu o primăvară frumoasă, perturbată de tandrele serate de manele şi pop, jos, la un grătar cu mici şi bere.

Comentarii

Bianca Badea a spus…
Dar in ce camine stai?:))
Pauza De Tigara a spus…
Viata de camin..inconfundabilă;))
Cristina C a spus…
Salut!
Ai un blog interesant, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
si daca ai placere sa ma urmaresti...
:) O primavara frumoasa iti doresc!
iulia a spus…
Inegalabile sunt experiențele din cămin.
Mihai a spus…
:)) voi sta la chirie!
Mihai a spus…
a trecut un an și stau la chirie :)
29 decembrie a spus…
Haha, cat de tari au fost comentariile tale.

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Sâmbătă, ziua 8. Știu că nu e ușor să te iubesc

Dacă ar fi fost, putea să o facă oricine. Mi-am pus în cap să nu fiu oricine, căci nimeni nu avea cum să iubească ființa ta așa cum o fac eu. Dar am uitat treptat, ușor de mine ...
.
.
.

În dimineața aceasta m-am trezit și n-am mai văzut soarele. Mă simt deshidrată și mai degrabă obosită după somnul nu foarte plăcut pe care l-am avut azi-noapte. Privesc la tavan și lustra se zguduie puternic din cauza pașilor greoi și apăsați ai vecinilor de deasupra. Oftez. Închid ochii și trag cearceaful peste picioare. Vreau să mai dorm o oră. De fapt, mi-aș dori să nu mă mai trezesc. Astfel, n-aș mai fi nevoită să-mi repet visul care mă destramă și-mi poartă sufletul desfigurat de gânduri, într-un ireal construit din realitatea subconștientului meu.

Viața mea dezordonată a ajuns la cel mai lung sens giratoriu. Nu știu dacă să virez la stânga în necunoscut, dacă să o țin drept pe drumul ce am pornit ori dacă să fac dreapta pe un drum abia pietruit. În visul meu sunt un trup și suflet dezorientat, iar o …

Miercuri, ziua 11.

dragă Jurnal,
Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche.  M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?  
Suflete pereche alerte.  Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; apreciez viața la o formă mai supremă ca oricând; c…