29 decembrie

vine vine o scurtă vacanţă de câteva zile cu ocazia zilei  obişnuite de 1 Mai. voi ce faceţi atunci ? la mine plouă  . . . of.

şi cobor de pe un deal îngust şi prăfuit, cobor la malul nepătruns, virgin, al Dunării ce se îneacă în lumina astrului diurn. lucirea apei îmi îngroapă orice formă de alienare, îmi aşază liniştea în suflet şi îmi mângâie uşor pielea mâinii subţire. recele fior ce se aşterne pe tot trupul îl descompune-n hrană pentru peşti şi sunt fericită chiar, ca măcar o unghie, să potolească foamea unui banc de peşti. părul lung atât de negru se risipeşte odată cu fiecare val, care loveşte violent în pietrişul malului. şi plopi cântă în neştire despre a mea murire, cântă şi îi aud, săracii, cum se scutură în bătaia vântului nebun. păsări au să roiască ca turbatele în jurul malului dinspre apus. de ce e apa atât de tulbure şi simt noroi pe esofag ? simt cum resturi uscate de frunze îmi ajung în stomac. primăvară cu al ei delir profund  . . .

îi priveam cutele stridente ale pielii aflate sub povara vârstei, îi priveam buzele crăpate de vântul nebun de-afară, îi priveam, în fine, întreg chipul blând şi nu mă puteam gândi decât la fericitele şi puţinile momente de bucurie din viaţa sa şi la mulţimea necazurilor la care îi fusese supusă inima. totuşi păstra, in pofida greului năucitor, calmitatea în glasul său profund şi strălucirea ochilor căprui, care, dacă ar fi fost altcineva, s-ar transforma în gol, absenţă şi răutate sufocantă. îmi amintesc fiecare gest pe care-l făcea atunci când îmi vorbea despre animale, cum vorbea de iepure şi sărea ca ars din scaunul tapiţat şi ros de timp şi ţopăia pueril pe duşumeaua zgomotoasă. la vârsta lui, bătrânii se plâng de dureri groaznice, însă el, se bucura de fiecare moment pentru a-l elibera pe tânărul firav şi rebel totodată de acum 35 de ani.

am ajuns in cele din urma in fata monitorului de pe biroul de acasa. nu inteleg de ce, drumul la intors, desi acelasi, dureaza mai putin intotdeauna:)). nu pricep  . .

a rasarit si soarele in dimineata asta, deci e o zi superba si mi-am mai prelungit " concediul" de odihna cu inca o zi. parca nu as mai pleca cand stiu ca acasa ma asteapta rutina existentei mele atat de apasatoare si parca tot ce mi-as dori acum e sa lenevesc zilnic cocotata in mijlocul patului, cu multe perne si infofolita intr-o patura pufoasa, sa rontai o ciocolata si sa beau un pahar de "bubble water".

lumina galbuie a becului si paharul rece de bere, vorba calda si povestile prelungite ale oamenilor, ploaia interminabila de afara care a ucis violent orice raza, ma tin captivata in bucataria ingusta, puternic mobilata si slab aerisita, in care duhneste a scrumbie coapta si drob incins. mirosul tutunului la bucata, rulat in foite subtiri si scrumierele pline de oase si scrum si coji de lamaie, s-a impregnat in haine. recele aerului si iz de pamant ud imi apasa usor narile. o lalea sta vestejita in coltul mesei intr-o cana mica de lut, vopsita in verde.  verde e mobila intreaga, verde e mugurul copacului de-afara, galben e tavanul de atata fum, galbena e luna care nu se arata, rosii ii sunt buzele atat de fragede, rosii sunt oualele vopsite ce stau nemancate. sfecla visinie si cu a ei savoare, mi-a imbibat papilele de azi-dimineata. sper ca ati petrecut aceasta prima zi de Paste in liniste si pace impreuna cu cei dragi si Hristos a Inviat !

in toata zarva de astazi, cu toate pregatirile, am apucat acum, cu cateva clipe inainte de a pleca la biserica, sa va scriu si sa va urez cu drag un Paste Fericit, momente frumoase si placute alaturi de cei dragi voua, familie, prieteni. va multumesc tuturor celor care mi-ati urat cu atata caldura sa ma bucur de fiecare moment. apreciez din inima gestul vostru si pot spune ca sunteti singurii care mi-ati urat asta. ne auzim maine, dupa ce vom ciocni un ou rosu si vom bea un pahar de vin si fripturicaaa ... Paste Fericit tuturor !

stiu ca am zis ca nu voi avea internet, dar intamplarea face ca am gasit un stick. sunt bucuroasa ca va pot ura un Paste Fericit atunci cand va fi momentul si nu anticipat. sunt intr-o zona a Baraganului, unde e foaaaaarte cald spre bucuria mea, soare cat cuprinde orizontul. ma mentin deocamdata cu mancare de post, ciorba de stevie :)) spre disperarea simturilor mele olfactive care detecteaza numai miros de cozonaci, sarmalute si tot felul de alte preparate. sper ca va bucurati de zilele acestea ale vacantei si ma bucur sa aud ca unii dintre voi v-ati deconectat de infernul cotidian si sunteti alaturi de familie. ma duc sa ma plimb prin oras si am sa va mai povestesc, caci voi profita la maxim de aceasta zi calduroasa pentru care am tanjit atat de mult .

adevărul e că vacanţa asta se duce mai repede decât a venit.  voiam să vă întreb ce anume veţi face voi weekendul acesta. zilele astea au fost atât de pline pentru mine, încât, oricât mi-aş dori să fiu la zi cu postarea, nu reuşesc. am să plec vineri pentru câteva zile într-un loc unde nu voi avea internet, dar nu-i nimic, vă povestesc după aceea ce am făcut :) aştept să citesc despre planurile voastre !

clipesc de câteva ori şi simt cum lucrurile din jurul meu se scufundă. ceasul îşi pierde menirea, timpul nu mai răbdare cu el. pereţii se cutremură la auzul bătăile inimii nebune, iar rafturile, cândva curate, sunt prăfuite acum. filă cu filă se desprind de ultima carte citită: viaţă. ce mitocănie, cum să numeşti o carte după o asemenea animaţie ? ce scrie în ea este o porcărie, este un rahat de litere ale căror sens nu îl deduc. adunate pe un rând de cârpă putrezită, stau şi-ngână unui visător despre efectele iubirii şi cât de nocivă este ea. eşti un dobitoc, aş spune, să crezi că iubirea te va afecta cu ceva. cum să fie ea nocivă, când tot ce e mai drag pe astă lume s-a fondat prin ea. şi cum să crezi că nu e totul, că îţi transformă spiritul în cenuşă, că ucide frumuseţea trupului, când prin ea te simţi ocean de flori pe-un câmp uscat şi stins. vreau să modific titlul fiecărui capitol al acestei cărţi, vreau să ofer sens fiecărui rând, să aduc speranţa şi nu printr-un gest nebu...

viaţa îmi e atât de pustie uneori, atât de tandră câteodată şi fără sens adesea. mă asigur mereu că mi-am găsit locul potrivit, dar când să mă aşez, mi se spune că nu am voie acolo, că e rezervat pentru altcineva . . . îmi cer scuze şi mă ridic, fac doi-trei paşi şi găsesc un scaun gol. mă aşez, dar trei minute mai târziu sunt deranjată. îmi iau geanta în mâna stângă şi plec. îmi cântăresc fiecare pas, îl adun cu cei de dinainte, îmi măsor orizontul şi îi supraveghez pe oameni. aş da orice să mă aşez pe-o bancă la umbra unui tei. mă asigur în continuare că merg pe drumul corect. mă asigur mă asigur mă asigur pentru tot  . .. şi până la urmă, nu pentru asta e viaţa? (nu) să te asiguri pentru tot ce are să vină, pentru ziua în care, poate, ai să găseşti un scaun, doar al tău . . .

am pierdut şi ultimul gram de noroc. cât de năuc, cât de pustie mi-e privirea şi cum nimic nu mi se întâmplă, aştept zadarnic parcă, iubirea. cui nenorocit să i se arate, cui să-i străpungă inima şi să i-o împartă, dacă nimeni nu te vede, toţi te ocolesc şi rămâi ca pomul fără roade în vârtejul de noroi ? oamenii mi-au spulberat feeria, mi-au alungat şi dragostea ultimă ce-o purtam amândoi. mi-au rupt fiecare gând şi înfundat fiecare glas. mi-au închis clipele bucuriei într-un ceas. şi el de atunci se plimbă în buzunarele străinilor şi ticăie înfundat, neîncetat. ar cine să-l audă, când toţi sunt grăbiţi  şi fug fără sfială ?

adu-mi ceva pentru a-mi astupa golul apăsător care mă cuprinde. dă foc cerului gri şi strânge-i cenuşa plumburie, adu-mi-o mie. toarn-o toată în apa bălţii argintie, amestec-o bine şi dă-mi a bea întruna, în mine gol să nu mai fie. şi ce tristeţe este aceea, ce din tine un damnat transformă şi nici apa mării, nici spiritul ei nu-i vin de hac durerii ce-o porţi neîncetat cu tine. mi-am rupt fiecare colţ al pielii şi am trimis scrisori la muze, să-mi dea ele frumuseţea, poate cu ea voi umple spaţiul ce mă macină. a fost zadarnic iară, căci nici ele, nici Cel de Sus nu îmi poate dărui iubirea, ci un sărac al poftelor trupeşti care-mi ignoră agonia. mi-am rupt fiecare fir de păr al capului şi-am legat de el pustiile dorinţe, le-am trimis la zei, speram să mă scape de toate suferinţele, dar ei mi-au accentuat durerea sufletească prin pofta lor de sclavi telurici. mi-au luat trupul şi mi l-au împărţit în patru : una soarelui apus, una răsăritului, alta lunii şi alta infernului. şi de atu...