... au venit din văzduh, în lumea năzuinţelor, suferind de amărăciunile vieţii, zburând pe aripile uriaşelor mele plăceri, desfăşurându-se pe un teatru vast. dragele mele, adesea trebuie să vă lăsaţi cuprinse ca un ocean întreg în inima mea, aşa cum staţi voi două, pe canapeaua Eugeniei, în faţa focului. şi cu toate astea, ce fericire să ai ? în fiecare minut e câte un interes nesfârşit care multiplică şi întinde fibrele inimii, să nu fiţi rece faţă de nimic, să vă simţiţi viaţa legată de o plimbare în care . . .
Comentarii
M-ai lasat in aer;))
Minunat!