stop

Am trăit de-a lungul clipelor odată cu timpul. Şi ca să fac mai tragică povestea, voi muri odată cu el. N-am să mă sustrag pentru o viaţă mai înaltă, n-am să cer mai multă durere decât pot ispăşi şi nici iubire absolută pentru care nici demnă n-am să fiu. N-am să fiu nici ce-mi voi propune, pentru că nu voi izbăvi, n-am să scuz nimic, cum nici plăcerea de a o face n-o mai simt.
Îmi place să o spun des, îmi place lecţia pe care mi-o oferă acest citat : " nu viaţa veşnică e importantă, ci veşnica însufleţire " .
Cum să readuci la viaţă un suflet mort şi să-i redai sclipirea trupului uscat, veşted, necopt ?
Dacă nici el nu vrea asta  . . . .

Comentarii

Lavinia Dance a spus…
cum? :-??
Maia a spus…
Sa mori odata cu el nu e o tragedie, inseamna ca nu te invinge.
Ana-Maria a spus…
Am vazut o mare unda de tristete in postarea asta. Si stii ce? Nu se merita! Zambeste, viata te iubeste!
Anonim a spus…
cred c-ai putea sa readuci la viata un suflet mort daca ii dai sfarsituri care sa anunte niste inceputuri cum le-a visat el mereu.

p.s.: versurile sunt ale lui I. Barbu. :)
broderie manuala a spus…
uneori si reusesti
29 decembrie a spus…
@ Luli: sunt geniale:d
Anonim a spus…
Toti suntem demni de iubire.
Omul-Ancoră a spus…
...si pasarea Phoenix a renascut din propria-i cenusa...
adelinaxc a spus…
Dacă nici el nu vrea asta . . . . Nu știe ce a pierdut!

Nu știu de unde, dar știam de Andreea :))
Dominic Tautan a spus…
Clar nu ai cum daca el nu vrea...
A. a spus…
Impresionant.!!!
Cumva,undeva trebuie sa existe cat de mica ar fi ea o speranta in acel suflet mort.Acea fiara care are nesfarsita rabdare de a inghiti totul sigur poate reveni la viata.
Unknown a spus…
as vrea sa stiu raspunsul la intrebarea asta./..
Adi a spus…
Fără voinţa lui,nu prea poţi..dar dacă te chinui îl poţi convinge,si asta-i o soluţie,dacă ai putere de convingere,interesant blog,felicitari!
29 decembrie a spus…
@ Adi : multumesc frumos !
Bogdana a spus…
Esential in iubire este sa fii vazut.

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate