neputinţă prelungită

să-mi recunosc ruşinea, s-o condamn.  s-o fac publică pe nebuna cu creierul de-un gram. să nu-i mai accept nelegiuirea şi să-i dezvolt fericirea.
"nu" afirmă existenţa unei frontiere.  să nu, să nu, să nu .
.
.
.
reiau.
ce-mi îngăduie proasta creştere să-ndrug. păcatul, e ca şi făcut.
am avut ceva de spus şi parcă toate gândurile s-au scurs.
ce aveam de gând să zic, nelegiuit ori nu, s-a dus. am ascuns gând după gând iar valul admiraţiei de sine m-a atras către apus. revolta-n mine iar s-a stins, am căzut în necuprins. am închis uşa din mine iar dorinţa de a nega că am făcut-o îmi macină trupul iar mintea mi-o ucide.
să mă ia naiba de nebună, am să spun de acum tot ce-mi e permis şi interzis.


15 ian-162 de ani de la naşterea poetului preferat, M. Eminescu.

Comentarii

Anonim a spus…
frumos:)
Iona a spus…
superb scris.nebuna mica>:D<
Unknown a spus…
desi este trist, este scris briliant
Pauza De Tigara a spus…
minunat.
C.L.M. a spus…
pffff!
Kiraa. a spus…
mie imi cam place de la o perioada sa nu mai zic mare chestie din ce vreau. gandesc doar pentru mine si zambesc noaptea prosteste. e chiar placut.
Omul-Ancoră a spus…
Cata revolta si viata in tine, tinere !
Anca Snow a spus…
UUUUps... am uitat complet ce inseamna 15 ianuarie... :-s
Unknown a spus…
Imi era dor de tine :)
iluzie a spus…
mi se intampla la fel :(

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate