Satul
şi pe drumul lung de piatră
trec căruţele-ncărcate
dinspre întinsul ogor.
trec bătrâni fără durere-n oase,
trec ţăranii truditori,
iar ca o tobă sensibilă inima-mi sună
când le văd ochii cum dorm.
vitele nebune izbucnind deodată
se duc în zbor spre a lor casă.
şi zborul le e lent, de pe maidane lumea strigă
şi-şi cheamă a lor hrană, a lor viţică.
totul se stinge-n amurg
iar orizontul pare să moară
pustiul îşi ia un avânt
şi-o linişte grea, uşor coboară.
trec căruţele-ncărcate
dinspre întinsul ogor.
trec bătrâni fără durere-n oase,
trec ţăranii truditori,
iar ca o tobă sensibilă inima-mi sună
când le văd ochii cum dorm.
vitele nebune izbucnind deodată
se duc în zbor spre a lor casă.
şi zborul le e lent, de pe maidane lumea strigă
şi-şi cheamă a lor hrană, a lor viţică.
totul se stinge-n amurg
iar orizontul pare să moară
pustiul îşi ia un avânt
şi-o linişte grea, uşor coboară.
Comentarii
şi-o linişte grea, uşor coboară."
Atât de simplu, şi totuşi...
iar orizontul pare să moară''
:o3 atat de frumos:)
Dee.
tind sa cred cateodata ca taranii sunt mai muncitorii ca cei de la oras si uneori chiar se adevereste. frumos spus :*