O nebună a fugit cu un fecior
Vinovată-i toamna de fuga lor nebună, vinovat e soarele ce nu mai dogoreşte, vinovat e pustiul ce are să vină, căci toamna nu durează ci traversează cu noi spre ninsori albastre. Stratificată-mi e gândirea, căci nu găsesc sămânţă de-adevăr, în vorbele ninsorii ce-au să vină şi a codrilor nebuni, transformând corala lor cea verde în cărbuni.
Sărutul ne impune şi preludiul printre frunze de culoare arămie, de pământ prea umed, lunci bătute galbene . . . Eu port planeta-n mine.
Eu te port chiar şi pe tine, cu obrajii tăi plini de migală, lucraţi de bunul Creator, cu roşul fraged al buzelor de catifea şi gura-ţi scoate un sonor oceanic, când mă pierd în ochii tăi foarte blonzi.
Eu port planeta-n mine şi fuga-mi denotă bucurie...
Sărutul ne impune şi preludiul printre frunze de culoare arămie, de pământ prea umed, lunci bătute galbene . . . Eu port planeta-n mine.
Eu te port chiar şi pe tine, cu obrajii tăi plini de migală, lucraţi de bunul Creator, cu roşul fraged al buzelor de catifea şi gura-ţi scoate un sonor oceanic, când mă pierd în ochii tăi foarte blonzi.
Eu port planeta-n mine şi fuga-mi denotă bucurie...
Comentarii
iar ne-ai lipsit;x
:)
Bine ai revenit :)
fiecare anotimp are farmecul lui.
dar nu-ti lipseste vara?:)
senzatia aia ca-ti simti inima-n piept cand fuga-ti detona bucurie, mie se pare prea bine potrivita cu restul postarii. :)
e placut sa te mai stiu pe aici >:D<
Si toamna are farmecul ai, nu? ;) Cu toate ca mie personal o sa-mi lipseasca mult vara ^.^
p.s: mi-a fost dor de tinee :)
...ce(cine) te inspira sa scrii atat de frumos?
O zi senina iti doresc:*
Ai primit pozele ? (pe gmail)
Şi ne-au lipsit postările tale
Dee
ai inceput bine toamna, cu o postare foarte frumoasa