Am obosit

-
" lacrimi nesecate în suflete ne-au picurat şi de furtuni nenumărate viaţa noastră a tremurat.
am obosit de vin, de stele, am obosit de gândurile mele, am obosit de ochii care mă răsfrâng, neculegându-mi chipul din adânc.
am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie, cântând doar cele care vor veni sau cele câte vrem să vie. "
                                                                                                                                              N.L.

Comentarii

Anonim a spus…
frumos:x
14:01
Rosaline a spus…
de unde e fragmentul?
14:27
Rebeca C. a spus…
:x foarte frumos chiar!
19:14
Costea a spus…
Minunate rânduri :).
21:06
Blitzbrieg Bøp a spus…
oh dear, welcome to paradise! ;)
21:41
Ada a spus…
ce frumos :X
22:38
BLUE FOX a spus…
Nicolae Labis desigur!
Noapte buna @29decembrie!:)
22:59
Kiraa. a spus…
pana spre seara, m-am simtit sterila, am obosit doar fizic.
00:28
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

-
Imagine
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac  . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Citiți mai multe

Au innebunit salcamii

-
Imagine
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?                                                                                                           - Arhip Cibotariu
Citiți mai multe