o poveste ficțională inspirată dintr-un jurnal intim
despre sex, iubire, cuplu, prietenie. imaginarea unor fapte reale trăite de o minte liberă și psihedelică precum a personajului.
cum altfel ?
Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
-
vreau să-mi strig pur şi simplu bucuria de a redescoperi dragostea din mine ...
şi cum altfel să o fac, dacă nu privind din nou la tine ?
Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Comentarii
Anonim a spus…
"He's so contagious. He turns my pages. He's got me anxious. He's what I waited for." :)
Poate ca ai redescoperi iubirea din tine uitandu-te la el doar daca si el si-ar dori asta,daca nu-si doreste si el, cred ca ar trebui sa-ti indrepti privirea spre un "altul",nu oricine ,cu un " altul perfect" .Stiu ca era o intrebare retorica ,dar am vrut sa dau un raspuns.
Si dragostea lor explodeaza ca aburul tinut prea mult sub presiune.
Imi face deosebita placere sa-ti urmaresc blogul. Stii, e asa..imi place sa-l vizitez atunci cand vreau sa-mi limpezesc mintea. Si reusesti, de fiecare data, involuntar.
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Nevăstuica Iepurele Arctic Ursul polar Un pui de focă Lupul arctic Vulpea polară Bufniţă de zăpadă În opinia mea, ele sunt cele mai frumoase animale şi chiar cele mai albe :)).
„ În celulă am meditat la mâncare” Născut la 13 august 1936 în Bucureşti, Al. Mihalcea absolvă Liceul „ Ion Neculce” din capitală, iar la 17 ani se înscrie în cadrul Facultăţii de Ziaristică a Universităţii „ Dr. C.I. Parhon”. În anul al II –lea renunţă la facultate din cauza influenţelor comuniste pe care le regăsea în cursurile profesorului Leonte Tisminitchi, cunoscut şi sub numele de Leon Tismăneanu. Diferenţa dintre prelegerile profesorului şi realitate, precum şi orientarea ideologică a orelor cu privire la viaţa de partid şi viaţa personală a liderului sovietic Stalin, au condus la schimbarea carierei profesionale a tânărului scriitor. Timp de doi ani urmează regimul Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie „ Nicolae Bălcescu”, după care revine pe băncile ziaristicii, devenită între timp secţie a Facultăţii de Filozofie. În timpul facultăţii este racolat de secţia Securităţii, oferindu-i-se misiunea de a raporta activitatea colegilor săi . În următoarele 48 de ore, Al. Mi
Comentarii
He turns my pages.
He's got me anxious.
He's what I waited for." :)
fii pozitiva, indiferent!
Sper sa dureze muuuult! O zi buna!
Mi se pare ca e unul dintre cele mai grele lucruri .
Imi place ! :)
Imi face deosebita placere sa-ti urmaresc blogul. Stii, e asa..imi place sa-l vizitez atunci cand vreau sa-mi limpezesc mintea. Si reusesti, de fiecare data, involuntar.