Postări populare de pe acest blog
do it
Alienare
Exagerez sau sunt ţicnită. Ce mai vreau de la viaţa-mi şi-aşa tulbure ? Ce miracol, ce surpriză de la însuşi Creatorul ? Căci ce miracol mai contează faţă de miracolul de a exista şi de-a şti că exişti ? Visez necontenit şi doar asta-mi răpeşte simţul realităţii şi mă ia de lângă tine, tu, un crainic rătăcit, mângâindu-mi podul palmei cu degetele, într-o seară aurie. Când ne-am privit în ochi, m-am simţit deodată plină de sudoare. Acum privesc la ochii tăi şi sunt sterşi, lipsiţi de strălucire, cu o expresie amară pe chip şi-o strângere de inimă care te întristează. De câteva zile nu mi-ai mai vorbit . . . Nu vreau s-ajung un mare scriitor, vreau s-ajung totul . Şi asta-mi tot repet . . .

Comentarii
Fara cuvinte!:X:X:X
p.s. Dă un semn...nu muşc!:))
mf
sunt minunate. adică minunate prin simplitate, dar simplitatea asta e absolut profundă.
bravo.
diana
@ Andreea : da, asa e. seeemn :)).
@ Hordy : ai pus problema intr-un mod diferit, e bine. pentru ca ceea ce scriu formeaza idei si concluzii diverse, iar ceea ce scrieti voi, mesajul pe care l-ati inteles, ma incanta.. citesc multe viziuni, si ca de obicei de la tine nu ma pot astepta decat la ceva frumos. :)
@ maricica : sunt bucuroasa ca reusesc sa va aduc uimire pe chip :*, da, sunt lucruri insignifiante, dar pline de continut.
@ Diana Frumosu : imi place simplitatea, ma reprezinta ca fire, gesturi, gandire. multumesc :*.
@ Blair : cei ce iubesc cu adevarat nu imbatranesc niciodata cu adevarat, mor din cauza varstei lor, dar raman tineri . . .