16.2.10

Vişine roşii

Am îndrăznit să . . . mă spăl. Am intrat şi am ieşit cu bine. Nu am avut parte de accidente, căzături sau fracturi la coate. O să întrebaţi ce legătura are asta cu titlul. Păi are, că eu pe tot parcursul împinsului buretelui m-am gândit la vişine. Gustul acru al vişinilor... atât de bun şi la compot. Atât de bune sunt compoturile mamei că aş mânca mereu. Vişinile sunt intacte, ici colo câte un vierme alb plutind alandala şi lovindu-se de inoxul lingurii. Am o parte preferată: scuipatul sâmburilor. Mai dau şi pe jos, se lipesc bucăţi de pulpă de parchet stâlcite de roţile scaunului ergonomic. Dar nimic în jur nu e mai roşu decât vişina pe care o mănânc.
hai la bere !


Niciun comentariu:

Joi. Ziua 14;

Dragă jurnal, Scriu acum dintr-odată ! După 2 zile, scriu cu mare poftă de scris. Trebuie să-ți cer sinceră iertare pentru aceste două zi...