Tabletă cu cremă de vişine

-
 
Oamenii s-au închis întotdeauna într-un pătrăţel. Se simţeau mai bogaţi, cu sufletul devenit tezaur de frumuseţe nebănuită. În acest loc e linişte iar obişnuitele comentarii lipsesc. Într-un pătrăţel încap doar doi oameni. Ei se zbat şi se frământă ca nebunii, sufletele lor se zvârcolesc iar glasurile ridică o piramidă de durere care le acoperă pieptul. Acum, foamea inimii este ascuţită de lacrimile celor doi care curg în ritm de dans. El lipeşte urechea de sufletul ei şi aude cum îi bate inima. Pe măsură ce iubirea lor s-a metamorfozat într-o necuprinsă lume de mister, într-o cremă din care pot gusta frumuseţea şi prospeţimea, totul devine mai apropriat, mai omenesc. Trăind frumos, aceşti doi oameni nu cunosc apusul de soare. Crema rămasă în urma contopirii celor două suflete va umple un colţ de rai iar în tabletă se vor închide întotdeauna doi oameni.

    Comentarii

    Trimiteți un comentariu

    Postări populare de pe acest blog

    Sub arcadele de fluturi

    -
    Imagine
    Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac  . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
    Citiți mai multe

    Scriitorul Alexandru Mihalcea – povestea unui fost corespondent al României libere la Constanţa

    -
    „ În celulă am meditat la mâncare” Născut la 13 august 1936 în Bucureşti, Al. Mihalcea absolvă Liceul „ Ion Neculce” din capitală, iar la 17 ani se înscrie în cadrul Facultăţii de Ziaristică a Universităţii „ Dr. C.I. Parhon”. În anul al II –lea renunţă la facultate din cauza influenţelor comuniste pe care le regăsea în cursurile profesorului Leonte Tisminitchi, cunoscut şi sub numele de  Leon Tismăneanu. Diferenţa dintre prelegerile profesorului şi realitate, precum şi orientarea ideologică a orelor cu privire la viaţa de partid şi viaţa personală a liderului sovietic Stalin, au condus la schimbarea carierei profesionale a tânărului scriitor. Timp de doi ani urmează regimul Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie „ Nicolae Bălcescu”, după care revine pe băncile ziaristicii, devenită între timp secţie a Facultăţii de Filozofie. În timpul facultăţii este racolat de secţia Securităţii, oferindu-i-se misiunea de a raporta activitatea colegilor săi . În următoarele 48 de ore, Al. Mi
    Citiți mai multe