Azi am avut o iarnă frumoasă

Din întâmplările  de azi : 
Urmează o noapte lungă frate, lungă rău. Termin de citit cursul ăsta, mă bag la duș, mă îmbrac cât de repede pot și ies pe ușă. Mă duc la party. Îmi promit că nu beau mult, ca la două să fiu acasă, să dorm și să mă duc la examen. M-am ținut de cuvânt, mai puțin la partea cu băutu. A fost mai mult, dar am plecat. În taxi mă gândesc că nu prea cunosc subiectele la examen. Și-mi propun să rămân trează. De data asta să învăț. Trei cafele la interval de o oră și aproape două pachete de țigări. Atât m-a costat treaba cu învățatul și poate distracția din locul din care am plecat. Dar pe la trei dimineața, sună telefonul. Am răspuns, iar peste treizeci de minute, mâncam împreună la etajul trei, de la McD. Distracția în sine a durat o oră. De pe la cinci, m-am reapucat să citesc. Și chiar mi-a ieșit. Fără somn atâtea ore, după ceva timp. S-a făcut ora doisprezece după-amiază dădusem și examenul și mă întorceam spre cămin. Am apucat să dorm o oră și sună telefonul pe la două. În 20 de minute eram la o grădină zoologică din oraș, de existența căreia aveam habar, dar nu fusesem niciodată. A fost superb. S-a terminat seara apoi cu mare și apus. Și ,,,, n-are rost. Că stau și mă gândesc acum, chiar mă dor picioarele. Nesomn, plimbări pe un aer rece și dulce. Am vrut să zic și a ieșit >azi am avut o iarnă frumoasă< 
A fost, chiar a fost.  Cred că ăsta a fost începutul de an cu adevărat. Simplu, decent, demn de doi oameni creativi. De fapt, cea mai rămas din iarnă o să fie frumos în continuare.

parcă prea pe fugă am scris treaba asta.
mai jos sunt Gina și Vina

Dacă există mâna potrivită pentru mâna ta, care să te poarte pe drumul deșertăciunii către destinația voastră, atunci e mâna destinului.

Călătoria e importantă. Dar mai important pare să-mi fie omul pe care-l ții strâns legat de mâna ta. Însoțit e mai frumos, dar drumul  pare a fi ușor de parcurs dacă ceea ce iubești, ai luat cu tine.
Era un joc prostesc, când eram mici și aveam oracol, care se rezuma la o idee simplă și responsabilă : dacă ar fi să naufragiezi undeva, numește trei lucruri pe care le-ai lua cu tine. Doar logica evenimentului e bulversantă, și totuși, dacă aș ști că aș naufragia în timpul călătoriei mele, care ar fi lucrurile pe care le-aș lua cu mine?

Am suferit naufragii, multe impasuri care m-au pus în fața unor lucruri deja împlinite prin legea lor firească. Naufragiu a fost atunci când, iubind, dragostea m-a aruncat într-un vârtej al furtunii, care  m-a purtat în cele din urmă la malul unui arhipelag. Eu eram pe un pântec de nisip, iar el se afla la capătul opus al insulelor, care pluteau rătăcitor deasupra apei. M-am întrebat ce va deveni dragostea noastră, iar răspunsul venise prompt : nu și-a întâlnit destinul, era derizorie, pierdută printre vanități, care au făcut-o să fie șireată, vicleană, perfidă. Să n-ai regrete și mai câștigi niște timp. Care înoată mai repede și ajunge la mal, acela e salvat. Important e să știi din ce capăt să apuci situația, dacă te prinzi de capătul scurt, este posibil să te scufunzi. Dacă ai noroc, te poate salva o barcă, dar  e hollywoodian scenariul, iar viața, bate filmul. 

Cine a reușit să treacă de potop, știe să joace acasă, pe teren propriu. Cine a naufragiat mai des în timpul unui potop, poate face carieră sentimentală.
Când cunoști regulile jocului, naufragiul e mai agreabil. Când te încurci cu un tip, nu-l socoti bărbatul ideal. Perfecțiunea te poartă către naufragiile ei, iar dacă ar fi fost să-ți țină mâna, ai fi surprins să vezi că, uneori, îți va da drumul să te scufunzi. 
Dacă există mâna potrivită pentru mâna ta, care să te poarte pe drumul deșertăciunii către destinația voastră, atunci e mâna destinului.

                                               sursă: weheartit.com

Tratat care durează cât fumatul unei țigări, dar care face cât tot pachetul

Zgâlțâi bine sticla și nu mai are decât pe fund. Sau cel puțin atât pot vedea că mai are. Ceva ani în urmă, eram tenace împotriva alcoolului. Acum, după atâtea pahare, realizez că e cel mai bun lucru pe care l-ai cunoscut în ultimii doi ani de zile. Nu-ți aduce fericirea, cum nici oamenii nu o pot face. Dar te dezinhibă suficient cât să-ți poți auzi, cu glas tare, propriile gânduri. Macabre, întunecate, perverse, tot ceea ce-ți nutrește conștientul în timpul zilei. Seara e un seminar la care tu ești și profesor și studentul care  dai colocviul. Și îl și treci. Cu 5, pentru că ai fost prea slab la teorie, dar la școala vieții, ai 10. Pentru tine, experiențele personale sunt o reușită, dar societatea nu-ți îngăduie să treci prin viață cu un 5 la teorie și un 10 la practică. Ar fi un antagonism de invidiat. 
„Fericiții” au 10 pe linie și un salariu de 50 de bețe. „Nefericiții” au cu peste 50 de experiențe bizare peste ei, din care 50 sunt fericite, pentru că bizarul e frumos atunci când cineva îl vede, și-l apreciază. Și două temeri : sunt credincioși memoriei și invidia zeilor asupra simplității cu care se bucură de fericirea acelui 10 în practică.
Funcționarul își trece bijuteriile prin viață, așa cum își poartă servieta la braț, mergând spre birou. Dar se simte ca o bubă, ca o ciupercă neagră prinsă pe unul dintre cei patru pereți. Trilulilul telefonului e singurul sunet pe care urechile i l-au auzit în ultima jumătate de an. Nu-și poate duce mâinile la piept să-și smulgă cămașa, deși simte că îl sufocă.
Mă simt înspăimântată doar la gândul că aș putea să obțin din nou un 10 la teorie și un 5 la practică. Și să observ oamenii, cum mă privesc, cu obrajii lor strâmbi și cu un zâmbet schimonosit, atunci când fac perfect la teorie.
Dacă aș repeta de două ori aceeași greșeală, atunci ar fi o alegere. Am ales să le privesc zâmbetele proaste și tâmpe, să le citesc invidia, să le sorb nedumerirea, să le răscolesc mintea belicoasă când la teorie nu am știut decât de-un 5. Dar în viața-mi personală, deșteptătorul să-mi sune în fiecare zi. Nu doar în zi de examen. Pentru că fiecare zi, la mine nu e parastas, e o zi de sărbătoare. Și-mi dau colocviul în fiecare seară, întrebându-mă dacă azi făcut suficient de multe lucruri cât să iau 10 pe linie ca să pot răzbate în școala vieții.
Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi