Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Poveştile unui îndrăgostit V - Scrisoare de la un nefericit

" Aveam de gând , nu demult, să-ţi scriu un mic ceva.. Ce idiot sunt, nu pot să-i zic asta  . . . gândurile mele, aş fi un ipocrit. "
.
.
.

" Îţi scriu, poate că n-ai uitat omul romantic de care te-ai îndrăgostit. Nu-ţi arăt disperarea, dar ea se simte, pluteşte în aer. Nu-ţi arăt nici iubirea, dar îţi cer iertare, se întâmplă mereu să mă simt ca o meduză vâslind pe-un val, fără puls; nu, nu, nici vorbă de moarte . . . ah, iar mă abat de la ce vreau să-i spun, sunt un mitocan, dar încerc c-o vorbă, când nu se mai poate; poate ... poate poate ... "


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Inima mi-e atinsă de spaimă. Bate tragic în pereţi; se aproprie clipa când poate vei vrea să mă mai vezi. Niciodată nu am mai iubit cu atâta asprime o femeie. Se aude din adâncul înăuntrului meu cum sufletul intră în repaos, cum cere disperat o clipă a fericirii, cum ea apoi se transformă într-una a muririi. Nu-ţi cer să stai în faţa mea să mă asculţi, îţi simt şi aşa blânda suflare, obrajii scăldaţi în culoare, geana care încet tresare.
Spune-mi, din durere m-am născut ? Stă trupul gol suspendat între cer şi abis. Nu sunt nori, nu e nici lumină. Se aude un strigăt, se vede o pâlpâire. O fi vis sau murire ? O fi pleoapa ta albă şi praful subţire de pe blestemata ta coapsă care tânjeşte după iubire ? Lângă urechea mea stângă, plutesc chemări neodihnite care spiritul mi-l învie. O corabie aşteaptă întoarcerea ta la mine, aşteaptă-n feerie. Un ochi ţi-e spre trecut, altul ţi-e la mine. Fi iubita mea din nou, să urmăm şoapta vântului şi vom ajunge pe albastrul amestec de ape.
Dar cum să-ţi cer urmare, când gândirea ta e mişcătoare? Cum să-ţi cer ţie, zeiţă de floare, o fărâmă de iubire, când tu eşti fie pasăre, fie glas, fie muritoare iar mersul îţi devine torent de ardoare ?

Am cearcăne şi buzele mă dor. Dar ţie nu îţi pasă . . . eşti doar un amator.
Citeşte doar şi spune-mi  . . . blând, uşor, ţi-este sufletul neodihnit de dor ?



Comentarii

Andreea a spus…
Speechless!!! Nu pot să spun decât că e GENIAL!!!
Ciocolatika a spus…
Ar fi frumos sa ne scriem asa ...
Boddah a spus…
eu scriu, dar scrisorile mele sunt prea ancorate in modern... in modernul josnic.

scrisoarea asta insa, aduce a Eminescu. si pe Eminescu il urasc din momentul in care am realizat ca nu-i pot atinge nici macar urma lasata pe acest pamant

punct



frumos scris, 29
Iris Tiron a spus…
,,Îţi scriu, poate că n-ai uitat omul romantic de care te-ai îndrăgostit. ,, propozitia asta ma miscat ... imi amitesc de ceva cand o citesc ! superb
Alexandru a spus…
Povestea lui, nefericit de tine.
Ada a spus…
superb. îmi inspiră un scris nervos, dar elegant pe o pagină îngălbenită de timp, într-un plic sigilat cu ceară.
Pauza De Tigara a spus…
Sunt unele bloguri care au scrieri care iti coloreaza sufletul cu imaginatia lor...esti unu din ele, felicitari
29decembrie a spus…
va multumesc ! :*

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte