29 decembrie

„Furia îmi crispează gura îngrozitor, îmi provoacă o mică sângerare la colțul gurii.”-Salvador Dali în jurnalul unui geniu. Mi s-a părut că rezonează cu titlul, dar câteva rânduri mai jos, din aceeași carte și la aceeași pagină, scria : „ La un sfert de ceas după micul dejun, îmi prind o floare de iasomie după ureche și merg la closet. Nici nu m-am așezat bine și am scaun, unul aproape nemirositor, așa încât hârtia igienică parfumată și firul de iasomie continuă să domine de departe atmosfera. Scaunul de azi a fost însă fără îndoială, cel mai pur dintre toate.” L-am citat pentru că are relevanță în cazul relațiilor amoroase. În relații, te lovești de scaune, metaforic vorbind. Tipul relației în care amândoi au diaree verbală și având un singur closet, el îi cedează locul, pentru că, pe lângă faptul că ea este o doamnă, spasmele sale verbale sunt mai puternice și automat necesită urgența evadării. După care, el vine cu un buchet de iasomii și normalitatea se reinstalează. Merge p...

era o idee . . . V-aș explica, dar m-ar distrage de la ceea ce vreau să spun. Pentru că nu e simplu, e trăit, iar amintirea acelui feeling trebuie descrisă.  Potrivirea a fost atunci când împreună am comandat ceai, fără să ne întrebăm unul pe celălalt, după care împreună am cerut bere. Și am fi tot continuat. Potrivirea a fost să pornim spre casă din stația de autobuz. Noi doi și un autobuz. Plus șofer, singuratic, în vârstă, amărui. Și am fi tot mers în ritmul acela. Potrivirea s-a întâmplat când, a doua zi, ne-am sunat unul pe celălalt. Nerăbdători. . . Aflam destinația abia când trecusem deja de jumătatea distanței. Și am decis să avansez. Să ajung, să văd, să fie palpabil și  să-mi gâdile inima. Aveam entuziasm mai mult decât aveam în Ajun, decât la prima mea întâlnire ori la primul examen. Și zilele s-au scurs. S-a scurs o lună iar drumul devine din ce în ce mai anevoios. Dar e plăcut, imprevizibil și jucăuș. Momentele sunt animate, de noi doi, de...