29 decembrie

Aş vrea să-mi regăsesc trupul din care am plecat în visare. Tu inimă, odihneşte umblarea nebunei cu irisul întunecat cu pâlpâiri gălbui, cu pleopa cu genele lungi şi pupila care poartă în ea ceva duios. Când ai vrut să mă săruţi, gura mi-a rămas întredeschisă, cu buzele umede şi livide. Am simţit fiorul rece ce mi-a cotropit sufletul tot ca o haită de lupi flămânzi de sânge fierbinte. Mă uit prin ochii lui cu ochii mei . . . ceva liniştitor se strecoară în pieptul său, sub care inima ridică bătăi încete pe care le simt pe coastele-mi fragile şi subţiri. Dacă ar fi iubire, sufletul nu mi-ar hălădui ca o vedenie, iar dacă ar fi iubire din nou, aş recunoaşte-o. Se lasă  pe podea ca o umbră neîmbrăcată. Asta-i dorinţa ce te-apasă, eşti sătul de mirosuri şi aduceri aminteri; întins pe podea, într-o tăcere aproape rituală, aştepţi dragostea din acest amestec romantic. Obrajii tăi, buzele şi fruntea, toate acestea strălucesc în întuneric. Dar ce contează toate acestea dacă sufletul ţi-...

Hai la Paris, am avut un vis . . .

Cui pasă de iubirea ta dacă totu-i cenuşă Şi cine ar mai iubi un copil cu ochi şi mâini şi buze şi cu scaieţi în cap urlând  " iubiţi-mă ! " Surâd mereu privindu-te. Trec foarte lent prin mintea ta precipitare de paşi mărunţi sub care stau strivite lespezile gânduri. Ai ochii negrii de furie. Prin mintea ta fug amintirile-n neştire pe suavul ritm al melodiei Şi care melodie . . .  nu ştiu să ţi-o cânt, dar e din inimă. Şi o auzi când  stai lângă râu iar lacrimi grăbite aleargă spre stele. Amintiri cu dor care te prefac în transparentul copil şi plin de mânie. Trupul tău ca arderea vie a luminii s-ar rupe în orizont în linii Şi timpul fuge, dragul meu, Şi văd la marginea oraşului o lună care se năruie în valuri, o linie flămândă pe mare şi lacrima ta albastră. În vântul subţire s-a rupt catargul fericirii tale şi nici o altă făptură nu va mai recunoaşte dragostea pe jumătate ce-o porţi. Cui pasă ce aude din blestemata ta gură neodihnită şi lipsi...