ei decid mă

-
Expresie : am decis să scriu pe blog. Văd că ai decis asta iar eu am decis să mă cac în ce ai scris tu şi să plec. Văd despre ce căcat ai scris şi că ai decis să îl faci public. Îţi place să mănânci căcat cu furculiţa şi adori să îţi prezinţi cina, seara la ora 19 pe blog. Te-ai decis că prinde bine o astfel de abordare pentru hienele umblătoare mâncătoare şi ele de căcat. Normal începi fraza cu am decis apoi spui poveşţi din cufărul plin cu mărgele şi la sfârşit eşti fericit că ţi-a reuşit exprimarea şi mulţumit de decizia pe care ai luat-o : de a da publicului idiot o povestioară despre cum mănânci tu căcat la cina cu furculiţa. Câtă splendoare se află în căpşorul tău şi al naibii de drăguţ eşti atunci când decizi să scrii.
Oriunde întorc capul, oamenii au decizia în suflet luată.
Când eşti prost înseamnă că tu ai decis asta ?

Comentarii

Dk. a spus…
=)))
11:50
Cric :| a spus…
Eu consider ca i se potriveste foarte bine , ca o manusa :> EI . Da da. EI. EI= acea fata care isi invata cuvintele de pe google :> :))))) omg =)) nu e frumi sa dau nume dar daca vreti sa aflati :)) intrebati :| =))
23:18
Anonim a spus…
dacă ai şti cât de uşor se rănesc băieţii, iar ca să nu plângă în public, îşi scot mănuşile de box şi se fac de râs.

Noi ştim, dă-i naibii :)
22:39
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

-
Imagine
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac  . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Citiți mai multe

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

-
Imagine
Dragă jurnal, Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire. Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea s
Citiți mai multe