Postări

Se afișează postări din decembrie, 2014

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

365 de zile noi-prețuiește-le

Un an care s-a strecurat, printre amintiri, printre dăruiri și dorințe care poate dacă nu au ajuns la aer în acest sezon care a durat 365 zile, de mâine poate vor avea ocazia să vadă lumina. Și nu vă pot ura decât să duceți la îndeplinire tot ceea ce v-ați propus, să munciți pentru visul vostru pe care l-ați alimentat cu atâta înflăcărare și să nu renunțați niciodată la ceea ce vă inspiră viitorul.
Vă mulțumesc pentru că, după atâția ani, mă urmăriți. Sper să reușesc să vă transmit gândurile mele cu atâta râvnă ca până acum.
Un an nou frumos, multă baftă dragilor și vă sărut !

Gabriela.

Trebuie să vă zic povestea asta

intro
Recent, de vreo două săptămâni încoace, terminase o relație amoroasă care s-a dovedit a fi un necaz al inimii. Morbidă. Nici o ghicitoare nu-i putea afla destinul alături de un asemenea partener. Flama exista, dar nu a fost de ajuns. Trebuia să pună punct, dar ea amâna cu o virgulă. Până într-o zi când   s-a hotărât că viitorul nu-i va rezerva nimic alături de el, că un sfârșit blând nu era posibil, că trebuia întâi să vină furtună și apoi soarele va răsări. Era o ceață la începutul lui decembrie și intuia că suferința o să dureze, dar se simțea mulțumită că se vedea liberă. Pescărușii zboară și pe ceață, sunt singurele păsări care iubesc necondiționat marea, indiferent de anotimp. Iar ea, va iubi întotdeauna, indiferent pe cine. Oricine altcineva în afară de el și rânjetul lui nesigur. Să se ducă dracu.

partea 1
Nu se vedea pe sine a fi însoțită de un alt partener, cu inima căsăpită de durere. Era devreme, vreo doisprezece după-amiaza. Își pregăti masa, apoi își făcuse un ceai…

Continuare

Singurătatea ia sfârșit atunci când știi, că în final, ai întâlnit persoana care să te scoată din carapacea ta. Și exact așa s-a întâmplat. După două zile de când își petrecuse seara la bar, l-a întâlnit la școală pe el. Tipul care nu-și mai putea lua ochii de la ea... A fost un moment jenant..ea așteptând să intre la cursuri, el ieșind de la ore. Nu a observat-o în mulțime. Triumfa printre ceilalți colegi de ai săi datorită aroganței pe are o afișa. Era cuceritor, era mândru și avea un zâmbet fermecător. Era jenant pentru că doar ea îl observase, iar privirile nu și le întâlniră. Iar zilele s-au scurs. În același ritm. Se obișnuise deja cu ideea că avea să fie doar un moment trecător...schimbul de priviri de la bar puteau fi consecința mai multor beri și atât. Se simțea ștearsă, invizibilă pentru ochii lui verzi care nu sesizau copilăria gingașă din ochii brunetei. Era boboacă, era râvnită, dar nimic nu compensa cu atenția lui.
Până într-o zi, când i-a dovedit contrariul. El...a făcu…