stop
Am trăit de-a lungul clipelor odată cu timpul. Şi ca să fac mai tragică povestea, voi muri odată cu el. N-am să mă sustrag pentru o viaţă mai înaltă, n-am să cer mai multă durere decât pot ispăşi şi nici iubire absolută pentru care nici demnă n-am să fiu. N-am să fiu nici ce-mi voi propune, pentru că nu voi izbăvi, n-am să scuz nimic, cum nici plăcerea de a o face n-o mai simt.
Îmi place să o spun des, îmi place lecţia pe care mi-o oferă acest citat : " nu viaţa veşnică e importantă, ci veşnica însufleţire " .
Cum să readuci la viaţă un suflet mort şi să-i redai sclipirea trupului uscat, veşted, necopt ?
Dacă nici el nu vrea asta . . . .
Îmi place să o spun des, îmi place lecţia pe care mi-o oferă acest citat : " nu viaţa veşnică e importantă, ci veşnica însufleţire " .
Cum să readuci la viaţă un suflet mort şi să-i redai sclipirea trupului uscat, veşted, necopt ?
Dacă nici el nu vrea asta . . . .
Comentarii
p.s.: versurile sunt ale lui I. Barbu. :)
Nu știu de unde, dar știam de Andreea :))