Marți, de dinaintea lui joi; prima marți din jurnal

Imagine
Fericită. Așa m-am simțit în dimineața aceasta. Mâna lui fierbinte îmi aluneca pe coapse, iar respirația i-o resimțeam pe gât. Mă gâdila ușor, și mă excita în același timp. Degetele lui îmi mângâiau chiloțeii. Fiecare atingere a sa, trezea în mine dorințe carnale. Mă provoca într-așa manieră, încât mă inundam între picioare, ca Lunca Dunării primăvara. Mișcarea mâinii lui, din ce în ce mai accelerate, îmi provocau accese de excitație continuă. 

Voiam să-l simt, să-i ating buzele cu limba, să-i mușc gura toată și să-i ofer cel mai dement sex oral. Gândeam și voiam, pe spinarea impulsului, să mă iubească cu totul în această dimineață. Să-mi sărute vaginul și să-l simt că mă iubește. Ca o formă de apreciere și dorință, buzele lui au coborât pe sub pătură, să le întâlnească pe ale mele. Mi-a luat-o înainte.

 Sexul oral la mic-dejun este cea mai sănătoasă masă. Pentru cuplu. Am știut din momentul acela că-mi voi dori să i-o sug în fiecare dimineață și să fac sex cu el după-masă, toată viața …

Astenie

îmi închipui că abisul e-ntre noi,
că doar el e cel ce ne desparte
şi-mi lasă sufletul în nori.

îndoieli mă sfâşie şi port pe umeri doar un singur dor
trupul mi-e negru, putred şi subţire
după ploaia ce-a căzut,
soare n-are să mai vină
iar tu stingi uşor sub lumină.

în iureşul de-afară
n-am să mai cobor.
aud cum bate geana
iar gândurile-mi mor,
se aude orologiul
unei biserici din obor.

e târziu şi-aştern culoare
pe patul de culcare.
şi el nefericitul e etern cum numai timpul poate fi.

Comentarii

Irina Constantin a spus…
Suna a Bacovia! Imi place!
roscata din vis a spus…
o postare foarte interesanta.....si hei, oare pe cine nu sfasie indoielile?
adelici a spus…
"aud cum bate geana
iar gândurile-mi mor"

ador inversiunile pe care le faci :x
Roro a spus…
Un dor negru,un trup ticsit...si un abis care exista.:(.Superb,absolut.
Denisaaa a spus…
ce frumos..."ne desparte doar abisul"
aliz a spus…
Reuşeşti să îmbini destul de frumos unele cuvinte, însă versurile sunt mult prea scurte. Ar fi drăguţ să mai dezvolţi unele idei, să le mai cosmetizezi. În rest, un poem reuşit, în concordanţă cu starea actuală a tuturor sufletelor care trăiesc cu adevărat emoţia pe care o transmite toamna, acestă femeie care simte.
iubesc alcoolul a spus…
foarte frumoasa poezia, la fel si fotografia pe care ai ales-o... :*
Nymphetamine a spus…
si mie imi suna a Bacovia, si imi place:D
Pauza De Tigara a spus…
desi e pustiu, noi asternem peste tot culoare >:D<
Rosaline a spus…
o poezie si o poza simpla si placuta, dar simtita din plin, ca si toamna de afara si astenia pe care ne-o provoaca.
ne place place! :D
Only Books a spus…
Din prima m-a cucerit titlul. Ce să mai zic de postarea în sine?:)

Dee.
Lore... a spus…
ador poezia asta :X
Goda a spus…
Multe aprecieri si acum una in plus. Felicitari!
Carolina a spus…
foarte frumoasa,sentimentala ,just si la tema ,bravo :*
Denisa a spus…
ai talent!:)
DINOeverest a spus…
Ca un covor de frunze ruginii...intr-un parc aproape gol...
Adda a spus…
Foarte frumos...
Jimmi a spus…
mie una îmi plac versurile scurte aici, dau senzația de poticnire,de neterminare. neîmplinire chiar. n-aș merge chiar pana la Bacovia, Bacovia nu e atât de viu. deși penultima strofă rezonează într-un fel aparte.. foarte aparte. îmi place cum ai folosit cuvinte mai degrabă populare/regionale. i-ai dat un gust delicios, o apatie ...
dana a spus…
A venit toamna!
Little Thoughts a spus…
Rasuna ecoul tristetii in zilele de toamna pustie, acolo unde singuratatea are cel mai aspru glas si frigul iti patrunde'n piele cu incetinitorul..
Ca intotdeauna, scrii superb!

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte