Astenie

îmi închipui că abisul e-ntre noi,
că doar el e cel ce ne desparte
şi-mi lasă sufletul în nori.

îndoieli mă sfâşie şi port pe umeri doar un singur dor
trupul mi-e negru, putred şi subţire
după ploaia ce-a căzut,
soare n-are să mai vină
iar tu stingi uşor sub lumină.

în iureşul de-afară
n-am să mai cobor.
aud cum bate geana
iar gândurile-mi mor,
se aude orologiul
unei biserici din obor.

e târziu şi-aştern culoare
pe patul de culcare.
şi el nefericitul e etern cum numai timpul poate fi.

23 de comentarii :

Irina Constantin spunea...

Suna a Bacovia! Imi place!

roscata din vis spunea...

o postare foarte interesanta.....si hei, oare pe cine nu sfasie indoielile?

adelici spunea...

"aud cum bate geana
iar gândurile-mi mor"

ador inversiunile pe care le faci :x

Roro spunea...

Un dor negru,un trup ticsit...si un abis care exista.:(.Superb,absolut.

Denisaaa spunea...

ce frumos..."ne desparte doar abisul"

aliz spunea...

Reuşeşti să îmbini destul de frumos unele cuvinte, însă versurile sunt mult prea scurte. Ar fi drăguţ să mai dezvolţi unele idei, să le mai cosmetizezi. În rest, un poem reuşit, în concordanţă cu starea actuală a tuturor sufletelor care trăiesc cu adevărat emoţia pe care o transmite toamna, acestă femeie care simte.

iubesc alcoolul spunea...

foarte frumoasa poezia, la fel si fotografia pe care ai ales-o... :*

Nymphetamine spunea...

si mie imi suna a Bacovia, si imi place:D

Pauza De Tigara spunea...

desi e pustiu, noi asternem peste tot culoare >:D<

Danyela spunea...

Frumos:)

...Stefix... spunea...

:-<

Rosaline spunea...

o poezie si o poza simpla si placuta, dar simtita din plin, ca si toamna de afara si astenia pe care ne-o provoaca.
ne place place! :D

Invizibilul spunea...

Te pricepi !

Only Books spunea...

Din prima m-a cucerit titlul. Ce să mai zic de postarea în sine?:)

Dee.

Lore... spunea...

ador poezia asta :X

Goda spunea...

Multe aprecieri si acum una in plus. Felicitari!

Carolina spunea...

foarte frumoasa,sentimentala ,just si la tema ,bravo :*

Denisa spunea...

ai talent!:)

DINOeverest spunea...

Ca un covor de frunze ruginii...intr-un parc aproape gol...

Adda spunea...

Foarte frumos...

Jimmi spunea...

mie una îmi plac versurile scurte aici, dau senzația de poticnire,de neterminare. neîmplinire chiar. n-aș merge chiar pana la Bacovia, Bacovia nu e atât de viu. deși penultima strofă rezonează într-un fel aparte.. foarte aparte. îmi place cum ai folosit cuvinte mai degrabă populare/regionale. i-ai dat un gust delicios, o apatie ...

dana spunea...

A venit toamna!

Little Thoughts spunea...

Rasuna ecoul tristetii in zilele de toamna pustie, acolo unde singuratatea are cel mai aspru glas si frigul iti patrunde'n piele cu incetinitorul..
Ca intotdeauna, scrii superb!

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi