Postări

Se afișează postări din august, 2010

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Noaptea de petale

Aş vrea să-mi regăsesc trupul din care am plecat în visare. Tu inimă, odihneşte umblarea nebunei cu irisul întunecat cu pâlpâiri gălbui, cu pleopa cu genele lungi şi pupila care poartă în ea ceva duios.
Când ai vrut să mă săruţi, gura mi-a rămas întredeschisă, cu buzele umede şi livide. Am simţit fiorul rece ce mi-a cotropit sufletul tot ca o haită de lupi flămânzi de sânge fierbinte.
Mă uit prin ochii lui cu ochii mei . . . ceva liniştitor se strecoară în pieptul său, sub care inima ridică bătăi încete pe care le simt pe coastele-mi fragile şi subţiri. Dacă ar fi iubire, sufletul nu mi-ar hălădui ca o vedenie, iar dacă ar fi iubire din nou, aş recunoaşte-o. Se lasă  pe podea ca o umbră neîmbrăcată. Asta-i dorinţa ce te-apasă, eşti sătul de mirosuri şi aduceri aminteri; întins pe podea, într-o tăcere aproape rituală, aştepţi dragostea din acest amestec romantic.
Obrajii tăi, buzele şi fruntea, toate acestea strălucesc în întuneric. Dar ce contează toate acestea dacă sufletul ţi-e pi…
Imagine
Hai la Paris,
am avut un vis . . .

Cu cântec

Cui pasă de iubirea ta dacă totu-i cenuşă
Şi cine ar mai iubi un copil cu ochi şi mâini şi buze şi cu scaieţi în cap urlând  " iubiţi-mă ! "
Surâd mereu privindu-te.
Trec foarte lent prin mintea ta precipitare de paşi mărunţi sub care stau strivite lespezile gânduri.
Ai ochii negrii de furie.
Prin mintea ta fug amintirile-n neştire pe suavul ritm al melodiei
Şi care melodie . . .  nu ştiu să ţi-o cânt, dar e din inimă.
Şi o auzi când  stai lângă râu iar lacrimi grăbite aleargă spre stele.
Amintiri cu dor care te prefac în transparentul copil şi plin de mânie.
Trupul tău ca arderea vie a luminii s-ar rupe în orizont în linii
Şi timpul fuge, dragul meu,
Şi văd la marginea oraşului o lună care se năruie în valuri, o linie flămândă pe mare şi lacrima ta albastră.
În vântul subţire s-a rupt catargul fericirii tale şi nici o altă făptură nu va mai recunoaşte dragostea pe jumătate ce-o porţi.
Cui pasă ce aude din blestemata ta gură neodihnită şi lipsită de soare
Cui pasă de plânsul tău amar şi …