ies pe poartă. afară plouă iar bărbaţii înghesuiţi fac loc doamnelor cu umbrele lor grozav de mari. unii mergeau cu paşi lenţi, alţii galopau precum nebunii, fugăriţi de vreo nălucă. un tânăr ţinea în mâna dreaptă o sacoşă iar în cealaltă un buchet mărunt de flori plouate. din când în când treceau băieţi de vreo 19 ani care fumau. în urma lor rămâneau nori de fum ce se ridicau drept în sus. aplecându-mi capul, am plecat spre trecere. oameni calmi, aşteptau şi ei unul lângă altul. priveau în tăcere magazinele, maşinile, gropile. pe celălalt trotuar aştepta o femeie subţirică, brunetă, a cărei privire o făcea să pară indiferentă, observând doar ploaia. cu un contur al dermatografului atât de perfect ! cu ochi ce-mi descheia pardesiul, cu buze ce-mi alunga orice mâhnire, iar fruntea-i atât de curată! parcă n-am minte de când am zărit-o, parcă trupul mi-e rece, încă foarte rece. speranţa ploii azi îmi stârneşte bucuria şi ţopăi de mai multe ori, aşteptând, privind la cer cu ochii mari,...