29 decembrie

  

m-am întors şi-s plină de nisip, şi-s plină şi de soare cald. şi-s plină şi de grâul aurit a bărăganului, şi de drumul nesfârşit. am simţit noaptea cum face marea să lucească violent. şi ţipete de valuri care se loveau de stânci. nu a fost altceva decât un munte de nisip construit în câmpie. şi important e că, a fost posibil.

şi ştiu că am rămas în urmă şi că n-am răspuns la comentarii, dar aşa e când te-apucă să te duci şi să cutrieri, ţara-n lung şi-n lat dar de mâine mă opresc din umblat. o zi frumoasă să aveţi !

şi am un regret absurd, că tot ce scriu şi scriu aici, în timp se duce. se ascunde la fund, iar eu scriu şi scriu într-una, şi mai dau un click pe postările vechi, şi doar atunci mi-aduc aminte de nebuna . . . şi de n-aş avea şi tastatura şi ar fi un simplu pen şi c-o hârtie, foile din urmă ar fi roase-n colţuri, îngălbenite. aici sunt doar albite . . . şi-nvechite.

a scrie un vers e atât de simplu pentru muritorul din mine. eu sunt etern şi eternă mi-e iubirea pentru tine şi de oi muri curând, n-o să mă pierd cu firea, o să am curajul să înfrunt umilirea, căci cea mai mare umilire e cea în faţa morţii, când o implori să-ţi acorde nemurirea . .. .

acum ştiu cât timp a trecut şi cât încă va mai trece. cât am dus dorul ca al unui om alienat, cât l-am cărat în spinare şi câtă apăsare . . .  câtă apăsare. şi chiar eu îmi ziceam adesea că toate-s trecătoare, că tot ce am iubit avea să se transforme în sudoarea inimii crăpate, a minţii ce niciodată nu-i lucidă şi a privirii sclipitoare de acum. căci ochii parcă se transformă din cei a unui om nebun, în ai celui mai ferit de păcat, fericit de soartă şi-mpăcat. şi uneori meditaţia e bună, e bună pentru suflet, e bună pentru trup, e bună pentru minte, dar mai ales pentru suflet, el e singurul care a durut. şi cel care poate, încă suferă . . .

" sunt născut pentru zbor şi nu vreau să mă tem să-mi trăiesc destinul. "

şi de-o fi să mor, nu voi  fi nici rege, nu voi fi nici orb voi fi râvnit pentru viaţa care-am dus-o de-o fi să mor, să fie seara, să fie plină de surâs şi vânt şi de-o fi să mă îngroape, nu în pământ, nu în deşert ci doar în mare, e tot ce cer. căci ce-i mai umilit şi ruşinos în faţa mării întinse decât un om viu sau mort atât de mic şi transperent în ale minţii pierdut, incapabil şi necopt. noi nu ne înţelegem universul noi nu ne-nţelegem, uneori, nici pe noi. văd acuma plutind goi, pe întinderea albastră oameni, suflete, strigoi căci doar stând în faţa mării şi făcând parte din ea unii şi-au aflat menirea.

un ceas de înot în apa mării m-ar cruţa de orice insomnie. un cerc polar mi-ar răpi somnul febril iar copil de aş fi iară, aş pluti jumătatea de zi crepusculară. şi nu mi-e greu să fiu nici una dintre toate cele de mai sus dar mi-e că nu mai prind nici luna, nici  marele apus căci eu pierd şi timpul oferit, şi-l pierd aiurea doar când vine vorba de iubit, respir şi mă blochez de-a pururea.

" Dacă poţi face o fată să râdă, o poţi convinge să facă orice   . . . "                                                                                                  M.M

ar trebui să notez tot ceea ce văd : o mare prea lină, nisip dogorit doi ochi de felină şi-un trup amorţit. ar trebui să notez cum ele se mişcă m-ameţesc şi-mi impun o transparenţă solidă pentru străinul ce sunt. ar trebui să notez reacţia mea dar nu-i nici răspuns, nu-i nici strop de uimire e simpla purtare a unui nebun ce tot simte că fiecare trezire din somnul prelung, îl izgoneşte acum dintr-o pasiune morbidă .

să urmăm şoapta vântului şi vom ajunge-n albastra uitare să călcăm pe nuferi albi şi  vom fi vegheaţi de păsări plângătoare să urmăm, şi fără repetare, încet încet blânda suflare. veghea asupra trupului ei o lumină care-i îmbujora obrajii şi îi făcea tot mai calzi. şi ochii străvezii băteau în trupul lui flămând şi tot mai rotund de la brâu în sus. dărâmă ziduri şi uluieşte pe toţi cei care cu patimă îi soarbe amorul devine spaimă pentru cei ce n-au găsit iertare căci iertarea nu e totul, dar e mai mult decât împlinirea e mai mult şi decât iubirea, iar iubirea este totul . . .

Regulile sunt asa :   dai link-ul persoanei care ti-a oferit premiul: vaaai, dar sunt multe persoane.   spune 7 lucruri random despre tine     - voiam sa fiu actriţă - mă gândesc la hainele mototolite - vreau să mănânc o ciocolată, îmi place ciocolata - îmi place marea - mi-e foame mereu - îmi place berea la halbă - iubesc animalele să anunţ 15 persoane de această leapşă ? păi ăăăă, hai fie 10, 5 ? :d Freedom Effect Les péchés de jeunesse Hrană pentru suflet Cimitir de vise, idei, speranţe  kiraa. Oameni de hârtie Live.Love.Life   pam pam 

şi începe, în mine, ciudat, să se coacă o creangă cu mugurii dulci, de cireş ....

n-are rost să ne imaginăm prin viaţă, n-are rost nici să minţim sau să vorbim cu tenacitate despre ordinea interioară. n-are rost nici să ne asigurăm iubirea, ci trebuie să ne pierdem prin labirint. să nu ceri mult se zice, dar nici puţin, că cel ce lacom e va rătăci întotdeauna. iar cel părăsit de soartă, are să fie învestit cu o misiune, aceea de o dată măcar să fi iubit  . . .

mă gândesc la mine ca la vântul care suflă în stânci, ca la o legendă moartă. şi nu e grav că misterul s-a risipit, că legenda nu mai e legendă. nu sunt decât eu dovadă a scepticismului oamenilor faţă de mit. nevoia oamenilor de mit aduce nostalgie, iar oamenii nu pot trăi fără asta. acum ar trebui să vorbesc eu despre cum închid ochii în faţa mării. e simplu, îi închid şi îi las aşa . . .  uneori legendele se ridică din nimic.

visai la un oraş albastru, stăteai pe ţărmul răscolit ţi-ai lepădat haina-n grabă şi te-ai îndreptat spre apă şi pe buze sare ţi-ai lipit căci ţie nu ţi-e teamă să guşţi sărata mare să bei, zdrobit de sete, valuri după valuri.  nu marea ţie ţi se-nchină ci tu ei, căci altfel ar fi risipă. călăuzit de doruri şi fantasme albe păşeşti pe continentul de vis al mării ce nu moare ea îţi scaldă obrajii şi-ţi spală ochii tăi rotunzi ce sub un torent de lumină, au căzut în nepătruns.

pentru mine, " a fi universal, nu înseamnă a cunoaşte mult, ci a iubi cât mai mult " . . .

lumea vorbeşte de el ca şi cum nici n-ar fi existat. şi nu-s pornită împotriva ta, nici ei nu vor reuşi asta. îmi contestă curajul de om prost, îmi detestă până şi gândirea. îmi detestă trupul de flagel care se ondulează după tine, îmi detestă convingerea că eu sunt a ta. ştiam foarte bine că acesta e destinul meu. tu însuţi spuneai că cei care nu se tem, rămân. ei contestă faptul că am rămas.

prin iubirile mele a bântuit întotdeauna duhul mării. şi n-am idee să vă spun sau să vi-l întruchipez pe aici. el face să strălucească încrederea în acea parte din mine în care n-a pătruns nimic ambiguu. şi ce altceva să vă spun decât că vara se nasc idile iar iubire poţi căpăta abia la sfârşitul zilei. ce iubim noi acum nu e amintire, nu-i nici banal, e parte din fiecare clipă ce-o trăim pe-acest pământ. adulmecăm precum un câine, privim în noapte ca felina . . . şi ce-i cert, dacă există iubiri pierdute, atunci există şi iubiri imposibile. iată una : eu iubesc luna  ...

şi mi-a zis cândva asta, după care a plecat : Nu există viaţă mai pustie decât una care n-a iubit nimic . . .

1. Go to the fourth folder in your computer where you store your pictures. (nu trisati!) 2. Pick the fourth picture in that folder. 3. Explain the picture. 4. Tag 4 people to do the same o boală mintală Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai... - Mă cheamă gen Gabi, am un blog, şi 19 ani fără vreo 4 luni mai am. Mai am o inimă care cântăreşte mult, o minte nebună şi nişte ochi căprui.  Ai porecle? Care? - Apoi, am una : Toff  O melodie trista, una perfecta si 3 care iti plac mult.   Melodie tristă :  Anya Marina : Satellite Heart Perfectă : Kings of leon : Sex on fire Alte trei : Hurts : Stay                Vama Veche : Vama Veche                  Lykke Li : Possibility Ai animal de casa? Care? - Un porcuşor de guineea, pe care-l cheamă Billy             ...

sunt înlănţuită de viitor ca de o stâncă, îl întrevăd fără să-l pot înrâuri în nici un fel. şi în tot acest timp, cei din jur mă socotesc nebună .

vreau să-mi strig pur şi simplu bucuria de a redescoperi dragostea din mine ... şi cum altfel să o fac, dacă nu privind din nou la tine ?