29 decembrie

Ne-am legat la ochi şi am privit spre stele. Vuietul mării ne purta în neant. Te rog, nu transforma această clipă în eroare a eternităţii şi te rog nu lăsa disperarea să cadă peste toate ceasurile petrecute aici. Dar degeaba, eşti precum nisipul înfiorat de vântul toamnei. Soarta ne voia pe amândoi, un drum ne purta spre viaţă, sufletele noastre erau sortite să trăiască, nu-ţi poţi stinge acest vis devenit amintire din inimă. Sunt clipe când te pierd de-a binelea. Laşitatea mă preface în nălucă, dar eu caut speranţă. Vântul de toamnă răscoleşte o mare pe care nu o mai cunosc,dar pe care sunt capabil să o înţeleg. Sunt dispus să rămân gol şi pustiu în faţa ta, să te iubesc şi să mă risipesc ca spuma valurilor dacă mi-o vei cere.  - Pleacă. -  Stai, nu pot pleca aşa simplu. - Nu mai rătăci şi deschide porţi către alte zări. Pleacă.    Am plecat. Mi-ar fi plăcut să rămân. Acum mi-ar fi plăcut să fi rămas. Mi-ar fi plăcut să fi făcut multe    lucruri. Mi-...

Ţi-am spus că toamna va veni şi culorile se vor stinge Ţi-am spus că pielea-ţi va fi albă ca zăpada iernii şi ochii îţi vor fi sticli Ţi-am spus că la apus voi fi departe şi  m-am dus Ţi-am spus că părul mi-e rebel în vânt iar buzele-mi sunt crăpate noaptea Ţi-am spus că luna se înalţă spre zenit iar cântecul tău e mai puternic Ţi-am spus cândva că toamna e aurie iar frunzele din ea sunt metalice Ţi-am spus că amintirile se întorc fugare şi-ţi lasă un vag regret Ţi-am spus că-ţi voi deveni ostilă după trei sau patru pahare Ţi-am spus că privirii mele nu-i poţi răpi nimic Ţi-am spus că uneori dragostea doare iar viaţa-i un pamflet Ţi-am spus că nu plâng şi că te iubesc Şi nu, nu spune nimic, arată-mi . . .