Femeile trec mai ușor peste despărțiri dacă umblă împreună

Nu ca o frăție, dar ceva care să semene cu. A existat de multe ori un bărbat care să-ți monopolizeze viața socială. De cele mai multe ori, te trezeai înfășurată în giulgiul corupt al vieții lui sociale, încetai să mai ieși cu prieteni și cunoștințe de-ale tale, în favoarea timpului petrecut cu el. Și asta pentru că noi femeile avem un spirit al sacrificiului bine conturat, care ține cont doar de împlinirea ta cu el.
Cu el la o bere, cu el la shopping, cu el în vacanțe, cu el în minte, cu el în suflet, cu el omniprezent.
Dar el nu mai e. Gata cu amabilitatea de a merge cu tine undeva, gata cu expresiile acre și certurile, gata cu pudrările de afecțiune. Acum ai tot dreptul să te simți nelalocul tău și să colectezi priviri admirative ale bărbaților și pe cele geloase ale femeilor. Se zice că în spatele unui bărbat puternic, se află o femeie. De ce locul femeii e în spatele bărbatului și nu e lângă, în dreapta, în stânga... Locul femeii e pe un piedestal, iar condiția ei este aceea de bibelou, el trebuie doar să aibă grijă să nu cadă de acolo . . . să se spargă. 

Ne trezim dintr-o despărțire cu fața lungă, pentru că  evident nu ne-a mai adus nimic bun, și privim dezorientate și îngrijorate la momentele când aveam compania lui. Dar asta chiar nu mai contează acum. Ce face, cu cine e, se vede cu altele, oare se mai gândește, oare oare oare . 
Oare e mai bine pentru tine ca femeie să-ți prelungești așteptarea, să-ți secționezi inima cu întrebări și să-ți decolorezi ochii pentru un bărbat special croit pentru viața altcuiva ? Nu. Dar o faci. 
Uiți că nu ești singura, că există atâtea femei care suferă în tihnă, femei care se străduiesc să nu mai fie prinse într-un labirint întortocheat al dragostei de trupuri, femei care răzbesc să se depășească. 

Femeile trec mai ușor peste despărțiri dacă umblă împreună. Cele mai frumoase seri, după ce ai terminat cu hărmălaia din casă, care îți crease o stare puternică de tulburare psihică, sunt alături de fetele tale. Ele te fac să râzi cu poveștile lor de iubire, te determină forțat să conștientizezi că există boi pe lumea asta și mai răi decât a fost al tău, care înșală, părăsesc, trag țepe și dau bir cu fugiții din viața ta când ți-e lumea mai dragă. Există viață și după ce ai terminat-o cu el, doar că munca grea ține de faptul că trebuie să o reiei de la momentul în care te-ai pișat pe ea- momentul în care ai ales să iubești orb ceva ce acum nu mai e palpabil. Ceva ce niciodată nu va mai fi lângă tine, în timp ce prietenele vor fi tot în punctul de unde ai plecat. Important este să le aduci împreună și să vă construiți palat de vise, nu să vă zidiți singure temnițe ale singuratății. O femeie zâmbește abia după ce a scăpat de povara vinovăției și a reproșurilor. Iar pe astea două, nu le poate pricepe decât o altă femeie.

Femeile trec mai ușor peste orice, dacă ar rămâne împreună. Chiar și atunci când iubesc un londonez crispat și rece, un italian gotic, un soț desfrânat, un bărbat oarecare.


                                                        sursa foto: weheartit.com

Și când nu zâmbea, o făcea mai des

Înainte zâmbea mai des. Astăzi, plânge mai des. Și-ar fi dorit să aibă grijă de trupul și de sufletul ei, și-ar fi dorit să o iubească cum îți dorești să fii iubit. Și-ar  fi dorit, în fapt, să nu o mai găsească acasă când se întoarce dimineața și în același timp ar vrea să se fi aflat în aceeași cameră cu el. Să observe dacă el ar fi zâmbit sau ar fi plâns atunci când i-ar fi resimțit lipsa.
Dar ar fi prea târziu. Pentru el, pentru ea, pentru ei doi.

Suntem frumoși și blestemați, cum zicea Fitzgerald, dar învingători. Ea a învins eșecul unei portretizări a relației fericite, dar mai întâi s-a lăsat purtat de el. În derivă. Și a zis că întotdeauna are unde să se întoarcă, dar acum își dă seama că era mai uman pentru ea să nu revină  niciodată. Că era mai uman pentru amândoi. Poveștile de dragoste sunt pământești, dar a lor părea dumnezeiască. Stă pe scaun și râde și plânge în același timp. Din ce în ce mai des. Iar asta, asta nu e de la Dumnezeu, e din cauza lui.

Mama îmi zicea acum mulți ani că iubirea e atunci când cunoști un bărbat, singurul, și simți, pentru totdeauna, nevoia de a rămâne lângă el. Eu, i-am zis acum, după mulți ani, că iubirea e atunci când cunoști mai mulți bărbați, și că dintre toți, doar pentru unul singur simți nevoia de a rămâne lângă el pentru totdeauna. Nu știu cine să aibă dreptate, ea, care e împreună cu tata și acum sau eu, cea care îmbrățișează eșecul.
Mă pricep să termin ce am început... 

Adio, 
și-mi aprind o țigară, pentru ea, pentru el, pentru compasiune și nevoia de a-mi striga singurătatea-unde ești ?

                                          sursa foto:weheartit.com

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi