Cuibul de pițipoance-noua formă de organizare a prăpăditelor

Pe unde treci- la serviciu, plajă, club, pub, etc.- vezi fetițe aranjate, cu buze gumate și extensii arse, toate  laolaltă . Acest tip de femeie se împrietenește cu ușurință cu oricare alta din aceeași categorie. Femei cu care va forma o castă de câțiva neuroni care orbitează. Au regulile lor interioare și norme de Paris Hilton la mâna a doua. Cu ce nu se identifică, din exteriorul castei hello kitty, resping prompt. Asta doar dacă factorul extern ( bărbatul ) nu afișează- pentru că nu toți posedă- o mașină din Germania și orice altceva care să le determine neuronul să orbiteze în jurul acestuia.

 Ei bine, fetițele care aparțin sectei pițiponcești sunt capabile să discute doar de două lucruri esențiale propriei existențe: la cine ți-ai pus unghiile și când/unde ieșim diseară la suc. Ăstora le-aș cumpăra un kg de brânză de oaie și jumate de roșii, iar pâinea le-aș lăsa să și-o cumpere din banii pe care i-au produs cu o seară în urmă. Motivul ? Pe lângă faptul că-i mâncare cu specific de vară, decât să duhnești a colonie ieftină și să emani imbecilitate prin toți porii, mai bine ți-ai umple gura cu brânză ca să nu mai spui prostii și să behăi pe tarla ca necuvântătoarele. Și cred că îți iau și la pachet.

Sunteți uimitoare cum vă împrieteniți oriunde, vă atrageți una pe alta ca într-un vortex și ajungeți să vă și iubiți, ca surorile. Apoi vă despărțiți, dar pentru că vă este dor de cuib, reveniți. Sunteți ca o mână de nisip în bătaia vântului din toamnă. Practic, din femei, ajungeți să deveniți nimic. Și tot ceea ce vă mai reprezintă, este eticheta și statutul pe care vi-l oferă cuibul. Ieșiți în haită să găsiți bărbați, pe care mai apoi ajungeți să îi share-uiți. Nici voi nu vă mai amintiți dacă mai știți să citiți și să înțelegi și altceva în afara de afișele de pe ușa unui club.

Sunteți ca glucoza din copilărie pe care mi-o cumpăra bunica și pe care nu puteam să o mănânc, pentru că-mi provoca dezgust. Însă. unii o iubesc, iar asta vă dă curaj să vă formați din cuib, o corporație. Sper să intrați în insolvență și să reveniți pe Pământ.

                                                sursă: weheartit.com

Selecția naturală și șosetele

Probabil că mulți dintre bărbații pe care i-ai părăsit la o țigară și un pahar de vin mai discută despre flerul tău și concizia de care ai dat dovada atunci când le-ai spus că îi vei părăsi. Scene de orgolii înfruntate, momentul când își dă drumul la gură ca jetul de la țâșnitoarele din parcuri. Îți reproșează, sub eticheta „câte am făcut pentru tine, dar nu îți reproșez, îți amintesc” , ba chiar exact asta faci june, și în momentul ăla îmi vine să mă înfing în tine și să te sparg ca pe un ou de Paște pentru că ai în tine două ovare și cotcodăcești ca găină când îi iese oul. Lucrurile bune pe care le-ai făcut, nu se aduc la cunoștință, ele nu se uită, tipule.
Degeaba. Un bărbat e rănit atunci când e părăsit, dar nu e rănit de faptul că decizia ta vine ca o urmare a acțiunilor lui. Hai să facem o plimbare, să discutăm. Nu, de data asta, îți iei șosetele alea murdare de le arunci pe la pantofi și pe sub pat,  și te duci singur.  Sunt ca o polițistă beată, dar tu ești mai beat ca mine, iar eu am legitimitatea de a te amenda. Și-ți fut cea mai mare sancțiune pe care ți-a dat-o universul ăsta, selecția naturală- te părăsesc pentru că plec la altul. 
Gata. L-ai pierdut, n-are nici barcă de salvare și nici pe cineva care să-i arunce colacul. Începi să te uiți la pungile lui de sub ochi și să empatizezi cu el. Nu fă greșeala asta, empatia e un atribut rar întâlnit astăzi, iar când tu ai avut nevoie ca el să empatizeze cu tine, el se purta în transă însoțit de june și juni pe la librăriile cu bere la draught-asta e altă bubă de a mea, localuri multe îmbâcsite de cărți pe post de bibelouri. De ce să deschidem să citim, când putem folosi cartea pe post de biscuite să ne ținem berea pe ea că face condens ori pe post de suport pentru nota de plata.-revenim
Dragule, nu fi dezamăgit. Ești și bun și rău, dar nu ești răul necesar mie. Și dacă ai coloană, îți iei reproșurile și orgoliu în spinare și realizezi că poeziile tale de dragoste le-ai lăsat în valiză, pentru că erai de mult pe picior de plecare, deveneai plicticos și psihotic. Erai criminal al fericirii mele aflate în stadiu de fetus. 
Nu sunt eu monstrul pentru că stau nemișcată în fața deciziilor mele și a repercusiunilor acestora. Nu, eu sunt un James Bond al misiunii mele, pe care întotdeauna o duc la îndeplinire. 
Tot ceea ce mai pot face pentru tine acum este să-ți mai torn un pahar de vin, pentru că am luat mai multe sticle, dar după ce-l bei, aș vrea să mă trezesc dimineață singură în pat.

                                          sursă foto:weheartit.com
Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi