Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Don Juan modern


Rade. S-a trezit si e o zi frumoasa. Un nou inceput, o noua cucerire. Ar fi ramas o intreaga dupa-amiaza in pat, dar se ridica intr-un final, isi trase un pulover negru pe el si cobori in bucatarie. Isi pregateste
mic-dejunul. Arunca doua linguri de cafea in ceasca si toarna peste ea apa fierbinte din ibric. I se pare mai elegant si mai practic sa procedeze astfel, nefiind nevoit sa murdareasca tot ibricul. Isi aprinde o tigara, asteptand, pierdut, lunatic, cu ochii catre soare. Aburi grei se ridicau jucaus din ceasca, in recele diminetii.

Iese in strada si isi da seama ca e imbracat prea gros, asa ca alege sa se intoarca. In timp ce isi cauta cheile de la usa scarii, cineva i-o lua inainte si deschise. Se grabi sa isi puna  jacheta din blug deschis pe el si alerga pe trepte pana iesi din bloc. Respira apasat in timp ce se admira in vitrinele magazinelor din strada. Trebuia sa fie punctual, pentru a nu le crea celorlalti impresia ca timpul lor nu ar fi important pentru el. Se baza mereu pe principii considerate de altii importante, in timp ce pentru el nu reprezentau decat superficialitati ale societatii. Ura sa fie ordonat, caci dezordinea in sine insemna atitudinea sa fata de lucrurile dezirabile; avea o viziune distorsionata asupra intregii normalitati atat de stereotipe.

Deschise usa unei cafenele din bulevard pe care o frecventa adesea. Inauntru il astepta un vechi prieten din facultate. Isi comanda o cafea cu lapte, ii placea sa faca exces de cofeina, sa soarba fiecare gura luata din ceasca si sa se bucure de gustul amarui pe care il avea. Nu o bea niciodata cu zahar, sa nu ii strice aroma. Trecusera cateva ore de cand se afla acolo si cu toate ca nu il vazuse de mult timp, discutiile pline de amabilitate si de o simpatie latenta il plictiseau. Trebuia sa plece, nu ii placeau cu adevarat revederile dupa o lunga perioada de timp. Cat ar fi putut sa recupereze intr-un timp atat de scurt, ani intregi de rataciri si aventuri invaluite de ispite ? Iesi din cafenea si isi lua ramas-bun de la amicul sau.

continued...



Comentarii

apusdeganduri a spus…
Ma bucur mult ca am poposit aici un pic. Mi-era dor de tine, copilas. :)

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe