imaginea unui eu înecat în propria-i amăgire

Ideea unui trecut-prezent e viabilă numai în  momentul în care trăirea clipei devine un chin. Amintirea unei libertăţi trecute hrăneşte sinele actual. E ca şi cum ai încerca să separi sufletul de trup. Unul fără celălalt se pierde în rutina speranţei.
.
.
.
De parcă chipul nu e de ajuns să macine spiritul bucată cu bucată. Fiecare vorbă spusă, apasă cu ardoare conştiinţa eului. Orice fapt în sine săvârşit  atrage odată cu el consecinţa. Subtilul ţi-a fost cel mai bun prieten, atât de bun încât, dacă l-ai alunga, nu te-ai regăsi pe tine. Ţi-ar fi greu să te descoperi lumii, să te închipui un romantic incurabil atras de puritatea celuilalt. Raţionamentul nu ţi-a jucat feste niciodată, iar dacă a făcut-o, ai fost tu neatent. Ţi-a scăpat de sub control echilibrul.
.
.
.
" Eşti un copil fericit "- am fost, până când mi-ai manipulat fiecare stare de bine.
.
.
.
gestica- evidentă, unică. adoptată stilului extrovertit. Sunt năucită de credibilitatea pe care mi-ai insuflat-o. Veridicitatea şi simplitatea întâmplărilor constituie fundamentul unei curse aflată în permanenţă mişcare. Mi-am canalizat fiecare efort să te înţeleg. În zadar. Neputinţa şi pragul limitării mele interioare mi-au împiedicat, lacom, reuşita. Inteligenţa mea citadină, superficială, a creat un gol între capabilitatea ta ţi insuficienţa, fragmentarea minţii mele. O trăsătură paradoxală a întregii tale personalităţi continuă să-mi marcheze liber, teatral, scena vieţii.
.
.
.
Într-un mod sălbatic, mistic, am ajuns să nu mai recunosc polul împlinirii. Ratarea m-a închis într-un castel şi zilnic, vin învinşi ai cursei sentimentale să mă viziteze.
O viaţă a utopiei- tu risipitor cu tine, eu prea darnică cu ceilalţi
                         - tu, pustiu de sine, eu prea plină de mine
după 2 săptămâni

-tu, împlinit şi cuprins fără sfârşit într-o luptă pe un teren pe care-l poţi susţine
-eu . . . duală şi înfrântă de propriul vis, pe un teren neutru, de neînvins.

nelimitat la viaţă

Lipsa de încredere în propria valoare şi dificultatea personalităţii de a încerca lucruri noi, de a experimenta cu mintea, trupul şi sufletul adevăratele trăiri ale vieţii, te-au învăluit în scepticism. Conştiinţa are nevoie acută de impregnare a noilor obiceiuri şi de stagnare a viciilor de ieri. Frumuseţea spiritului unui om constă în capacitatea acestuia de a trece graniţa cotidianului şi de a se exterioriza în universul propriei creaţii. Iar când ai făcut pasul acesta,  desuetudinea dispare şi lasă loc truismului eului.  Un eu limitat nu poate supravieţui lumii muritoare. El are dreptul. de a-şi depăşi condiţia, dar puţini sunt cei care îşi cunosc acest drept şi mulţi sunt cei care se avântă în profunzimea superficialului.
Doar pentru că este mai uşor, dar " uşorul " a fost întotdeauna umil . . .

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi