Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

imaginea unui eu înecat în propria-i amăgire

Ideea unui trecut-prezent e viabilă numai în  momentul în care trăirea clipei devine un chin. Amintirea unei libertăţi trecute hrăneşte sinele actual. E ca şi cum ai încerca să separi sufletul de trup. Unul fără celălalt se pierde în rutina speranţei.
.
.
.
De parcă chipul nu e de ajuns să macine spiritul bucată cu bucată. Fiecare vorbă spusă, apasă cu ardoare conştiinţa eului. Orice fapt în sine săvârşit  atrage odată cu el consecinţa. Subtilul ţi-a fost cel mai bun prieten, atât de bun încât, dacă l-ai alunga, nu te-ai regăsi pe tine. Ţi-ar fi greu să te descoperi lumii, să te închipui un romantic incurabil atras de puritatea celuilalt. Raţionamentul nu ţi-a jucat feste niciodată, iar dacă a făcut-o, ai fost tu neatent. Ţi-a scăpat de sub control echilibrul.
.
.
.
" Eşti un copil fericit "- am fost, până când mi-ai manipulat fiecare stare de bine.
.
.
.
gestica- evidentă, unică. adoptată stilului extrovertit. Sunt năucită de credibilitatea pe care mi-ai insuflat-o. Veridic…

nelimitat la viaţă

Lipsa de încredere în propria valoare şi dificultatea personalităţii de a încerca lucruri noi, de a experimenta cu mintea, trupul şi sufletul adevăratele trăiri ale vieţii, te-au învăluit în scepticism. Conştiinţa are nevoie acută de impregnare a noilor obiceiuri şi de stagnare a viciilor de ieri. Frumuseţea spiritului unui om constă în capacitatea acestuia de a trece graniţa cotidianului şi de a se exterioriza în universul propriei creaţii. Iar când ai făcut pasul acesta,  desuetudinea dispare şi lasă loc truismului eului.  Un eu limitat nu poate supravieţui lumii muritoare. El are dreptul. de a-şi depăşi condiţia, dar puţini sunt cei care îşi cunosc acest drept şi mulţi sunt cei care se avântă în profunzimea superficialului.
Doar pentru că este mai uşor, dar " uşorul " a fost întotdeauna umil . . .