Postări

Se afișează postări din octombrie, 2012

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Fidelitatea unei profunzimi de gânduri

Am văzut tâmpiţi cum se aruncă în inima deşertului aşteptând un nor deasupra capului.

Ei bine, calitatea vieţii este subapreciată. Nu ai bani, eşti constrâns la fericire. Nu ai iubit, eşti dependent de atenţia celor din jur. Şi când nu le ai pe amandouă, eşti un amărât.
Şi când nu conştientizezi gravitatea faptelor, timpul te poartă cu sine. Simţi că lumea e străină, opacă, ireductibilă, iar inima îţi devine piatră.
Înstrăinarea se lasă peste scena vieţii. Fericirea îşi are singurătatea ei, dacă nu ştii să o împarţi cu alţii ori să o laşi să se citească pe chipul tău.
Oamenii complică lucrurile, te fac să te îndoieşti de tine şi teamă se instalează în sufletul tău, fără ca tu să poţi trece peste acest vid.
Deşi inima îţi zvâcneşte a fericire, la suprafaţă eşti bătrân şi când eşti bătrân, lucrul cel mai cumplit e că nu te mai ascultă nimeni.