Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Poveştile unui îndrăgostit I

Mi-e dor să pictez. La fel cum mi-e dor să văd marea înspumată. Dar mai dor mi-e de început . . . începutul vechi al iubirii. Să-l văd în fiecare zi, pentru prima oară. Mi-e dor de tine-n pat la fel ca de plimbările în nopţi reci şi târzii. Şi nu exagerez, mi-e dor de pielea ta fină, dar mai mult îmi lipseşte mirosul tău de pe hainele-mi purtate. Timpul îmi poate şterge rătăcirile de dor ale unui om care iubeşte cu adevărat.
Mi-e dor să cred ce-a zis William, că iubirea e o nebunie ce poate fi iertată. Mi-e dor să-ţi aud vocea spunându-mi că mă ierţi. Consideră-mi iubirea o trădare şi uită-mi tristeţea sufocantă din ochii de atunci. Crezi că în numele iubirii, mă poţi ierta ? Dacă nu , nu o face . Focul iubirii mele nici o apă nu-l poate stinge.
Ţi-am zis că trăiesc cu dragoste momentele din urmă ? Ţi-am zis că mi-e dor să te revăd pe tine şi buzele tale cărnoase, livide ?
Ţi-am zis, dar mereu deschizi poarta uitării şi te avânţi în ea.
Mi-e dor să fim pierduţi în Paradis, dar tu preferi iubirea-n fugă. Mi-e dor de ritmul visării noastre şi aş umple acum acest gol cu operaţii ale sufletului pierdut în vânt uscat de amintiri.
Probabil şi ţie ţi-e dor de coapse mângâiate cu degete subţiri, dar inima îţi este închisă. Fă-o să tresară, să o doară şi să urmărească conturul iubirii de care-ţi vorbesc. Pot să sper prin bătăi de gânduri, dar speranţa mi-a uscat trupul.
E momentul să îţi spun ce simt.
Simt parfumul ochilor tăi melancolici şi l-aş uita, dacă asta înseamnă vindecare pentru suflet. Sunt înfiorat precum nisipul iarna şi privind podeaua cerului, îţi văd chipul, străluceşte. Sclipiri de infinit răscolesc un adânc de lucruri care te definesc.
Am pornit la drum, mi-am ales calea, mi-aş fi dorit să fii aici, dar închid ochii. Sufletul meu e sortit să trăiască scăldat în lumină. Nu contează ce-am ales, important e că am făcut-o şi-am fost îndrăgostit, acum destinul mi-e opera.

Ei cred că e greu să scrii o poveste, asta pentru că nu au încercat niciodată. Însă ei nu ştiu că sunt îndrăgostit, iar atunci când se întâmplă asta, destinul lucrează într-un fel magic. Şi asta a fost . . .



Comentarii

Better a spus…
povestea unui indragostit de soarele din mare... frumos!
KIHAI a spus…
Cand iti place ceea ce faci nu are cum sa nu iasa bine.
Te iubesc !
Better a spus…
multumesc. sa ai o seara cu marea la picioare si soare in plama!
Dk. a spus…
si asta a fost..
şerban a spus…
superbsuperb
Jimmy a spus…
m-a dat pe spate asta.nemaipomenit.:)

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe