joi

Joi, ziua fără număr; mi-se-rupismul meu

Dragă jurnal,


Simt că mă aflu la marginea prăpastiei nebuniei în care m-am avântat cu pieptul înainte. Am ajuns în punctul acesta fără să știu că mă voi întâlni pe mine stând cu capul plecat în palme, cu ochii închiși și trupul cuprins de frisoane. E o nebunie pe care mi-am dorit-o și pe care am nutrit-o în adâncul minții mele atât de neraționale la momentul conceperii ei. 

Cum pot oamenii să-ți omoare identitatea și cum devii gardianul trupului, minții și sufletului tău ?
Nu cred să existe vreo rețetă, dar sunt sigură că totul începe prin a te comporta precum un gardian a cărei sarcină este evident ocrotirea a ceea ce se află dincolo de porțile înalte pe care atâți pedagogi timpurii vor să le dărâme pentru că ceea ce există în spatele lor nu poate fi cucerit prin atacuri mediocre la identitatea persoanei. Am descoperit, în urma atâtor experiențe trăite, că unora le-ar sta bine instituționalizați ca persoane educative încât nu am înțeles ce caută printre oamenii cărora li se rupe de regulile sociale și comportamentul „așa da” în diferite grupuri sociale.  3 idioțenii și 2 lucruri bune pentru toți „specialiștii” care educă sfidătorii regulilor decenței și moralei lor :

Cea mai bună atitudine : I m happy, i m feeling glad, i got sunshine and the future is coming.

Mi s-a spus de multe ori „de ce nu ascult ce mi se spune” ? zzzzzzzzzzz, ce mi se spune ? Cum ar trebui să .... stop ! Nu mă interesează această sintagmă „cum ar trebui”. Pentru mine nu are aplicabilitate. Mă interesează „cum este” și „de ce este” dacă aș fi deschisă spre analiză. Sunt fericită „cum sunt” și nu „cum ar trebui să fiu”. Tu nu ești fericit de cum sunt eu fericită, dar asta e problema ta and i m glad you have a problem with that ! 

Cel mai mare căcat auzit : Tu nu te integrezi în grupul acesta. Dar poți învăța de la noi.

Eu am încercat să mă loghez la grup, iar după ce am reușit, mi-am dat sign out. Pentru că era la „alt nivel”, au zis ei.  Da, unul sub înălțimea la care se regăsește mi-se-rupismul meu. 

Al doilea cel mai mare căcat auzit : Nu este în regulă să ai reacții nervoase cu proștii calmi.

Eu zic că este sănătos să ai reacții adverse când în drum îți apare lupul cu scufița-n burtă care te minte că nu a văzut-o. Bă ești prost ? Nu mă pot abține când sunt pusă față în față să mă lupt cu ipocrizia. O strâng de gât și o ridic la zid, îi dau două picioare în burtă și o pălmuiesc de nu mai știe de ea.  Așa reacționez eu, asta mă definește pe mine ca persoană. Și oricine îmi zice că „nu așa trebuie” poate să se întoarcă de unde a venit. Pentru că, în fapt, singura reacție de „așa nu” e aceea în care el te minte în față. 

Cel mai tâmpit sfat care ucide identitatea cuiva : Poartă-te precum cineva care nu ești și fă impresie bună.

Pe scurt, fii superficial ca să te placă prietenii, cunoștințele, familia, vecinii, rudele, fostele, amanții, femeia de serviciu, casiera, frizerul, vânzătorul din piață, șoferul de autobuz, etc. Băi, eu nu vreau mă să mă placă nimeni sau să aibă numai păreri pozitive despre mine. Eu sunt cu rele și cu bune, eu sunt cum mi-am dorit să fiu de mică, eu sunt liberă să aleg ce vreau să spun și cui vreau să spun, pe ce ton și cu ce cuvinte să spun. Restul e can-can, se înțelege. 

O altă atitudine bună : Fii împăcat cu tine și simte-te confortabil cu modul tău de a fi. 

Este dificil să ajungi la starea aceasta în condițiile în care le permiți urechilor tale să audă judecățile unei societăți care tratează problemele fără să le adâncească. E o bucurie să observi oameni care nu sunt ca ei și sunt ca tine. Și sunt mulți, ai încredere. Suntem mulți cărora ni-se-rupe de turma judecăților de valoare. Și frumusețea vieții este aceea că este loc și pentru noi în societate. Atât de mult loc încât nu cred că va deveni suprapopulat curând. 

sursă:pinterest.com

0 comentarii: