29 decembrie

infernul e înlăuntrul meu

2012-02-04T17:00:00.000+02:00

" vântul rece împrăştia ploaia măruntă şuierând pe lângă felinare, picăturile străluceau ca nişte fulgere scânteietoare. am ieşit în strada pustie. încotro s-o apuc ? "
inima îmi spune înainte, picioarele o contrazic. sufletul îmi spune stângă, trupul tot îmi e înţepenit.
gura-mi e atât de împietrită, încât sunete se sinucid înlăuntrul meu. ochii-mi sunt prizonieri ai oglinzii de mister, spiritul tot mi-e efemer. grădina mea, cândva curată, astăzi e pustie, îngropată, în mormanele de gânduri moarte. cândva pierdut în universul de cultură, de sentimente, de sublimul iubirii pure, astăzi îmi înec destinul în universul rece, ostil al sălbăticiei, în stare brută.
viaţa mea e când desfrâu, când fericire, când vexat sunt iară, când stele se nasc în al meu suflet, când chemarea ei e profundă, atunci, departe de a fi om, îmi jertfesc şi sufletul de muritor.
să ard precum ereticul, să fiu spânzurat precum un hoţ, doar luaţi-mi viaţa-ntreagă şi lăsaţi-mă să mor.

contaminare

2012-02-03T14:25:00.000+02:00

ironia ta neiertătoare şi totodată caldă mi-a lipsit. nutrind după bucuria de a te avea precum odată, răgaz inimii i-am dat şi am umplut golul lăsat cu nopţi de iarnă pustii, cu gânduri ce-mi distrug vitalitatea. în orice clipă sunt cuprins într-un joc melancolic al imaginaţiei lascive. orice durere, orice impuls nutreteşte în mine o abstinenţă împotriva tentaţiei. trupul ei e de nedescris. m-a lăsat sărac, să sufăr, iar chinul îl simt până în ultima fibră a inimii.
sălbăticirea vieţii mele e de necuprins, excentrică şi de neînvins.
apariţia nevrozei mi-e măsurata-n secunde. am să mă reintegrez în ceea ce voi numiţi abis, iar pentru alţii, universul neatins.

febr.

2012-02-02T22:25:00.002+02:00

Lola te inspira

2012-01-29T20:29:00.000+02:00

LOLA este fashion. Tu de ce n-ai fi ?
Intra pe LOLA fashion si inspira-te ! :)

Introducere : " sunt obraznică şi sunt mândră de asta "

2012-01-29T12:36:00.000+02:00

Rugăciune : " dă-mi serenitatea de a accepta faptul că să fii singură nu e întotdeauna rău, curajul de a realiza că, uneori, căutarea Bărbatului Ideal poate tripla lista foştilor şi înţelepciunea de a şti că, deşi lista foştilor se triplează, nu sunt o vulgară.
Doar ghinionistă. "
Rugăciune : " dă-mi serenitatea necesară pentru a nu purta niciodată şosete pop- chiar dacă sunt pe sub cizme şi oamenii nu le pot vedea, curajul de a realiza că am celulită şi trebuie să mă îmbrac în consecinţă şi înţelepciunea de a nu cumpăra niciodată haine cu o mărime mai mică, chiar dacă sunt la reducere şi chiar dacă voi începe dieta aia curând. "
Rugaciune : " dă-mi serenitatea să nu devin deprimată la gândul că o să apar în public în costum de baie, curajul de a agăţa cel mai arătos bărbat de pe plajă şi înţelepciunea de a şti că, deşi am celulită, sunt tot o zeiţă "

- Ghidul fetelor obraznice :x

ce gust ar avea gura unei fete tinere ?

2012-01-25T18:42:00.000+02:00

ies pe poartă. afară plouă iar bărbaţii înghesuiţi fac loc doamnelor cu umbrele lor grozav de mari. unii mergeau cu paşi lenţi, alţii galopau precum nebunii, fugăriţi de vreo nălucă. un tânăr ţinea în mâna dreaptă o sacoşă iar în cealaltă un buchet mărunt de flori plouate. din când în când treceau băieţi de vreo 19 ani care fumau. în urma lor rămâneau nori de fum ce se ridicau drept în sus.
aplecându-mi capul, am plecat spre trecere. oameni calmi, aşteptau şi ei unul lângă altul. priveau în tăcere magazinele, maşinile, gropile.

pe celălalt trotuar aştepta o femeie subţirică, brunetă, a cărei privire o făcea să pară indiferentă, observând doar ploaia. cu un contur al dermatografului atât de perfect ! cu ochi ce-mi descheia pardesiul, cu buze ce-mi alunga orice mâhnire, iar fruntea-i atât de curată!
parcă n-am minte de când am zărit-o, parcă trupul mi-e rece, încă foarte rece. speranţa ploii azi îmi stârneşte bucuria şi ţopăi de mai multe ori, aşteptând, privind la cer cu ochii mari, ploaia iar să cadă.

acel chip mi-a furat orice curaj . . .

red lips

2012-01-20T18:36:00.000+02:00

buze groase, moi şi de un roşu aprins.
ce poate fi mai senzual ?

bineinteles

2012-01-16T18:59:00.000+02:00

:))

neputinţă prelungită

2012-01-15T17:26:00.003+02:00

să-mi recunosc ruşinea, s-o condamn. s-o fac publică pe nebuna cu creierul de-un gram. să nu-i mai accept nelegiuirea şi să-i dezvolt fericirea.
"nu" afirmă existenţa unei frontiere. să nu, să nu, să nu .
.
.
.
reiau.
ce-mi îngăduie proasta creştere să-ndrug. păcatul, e ca şi făcut.
am avut ceva de spus şi parcă toate gândurile s-au scurs.
ce aveam de gând să zic, nelegiuit ori nu, s-a dus. am ascuns gând după gând iar valul admiraţiei de sine m-a atras către apus. revolta-n mine iar s-a stins, am căzut în necuprins. am închis uşa din mine iar dorinţa de a nega că am făcut-o îmi macină trupul iar mintea mi-o ucide.
să mă ia naiba de nebună, am să spun de acum tot ce-mi e permis şi interzis.

15 ian-162 de ani de la naşterea poetului preferat, M. Eminescu.

send

2012-01-14T16:17:00.000+02:00

str X nr 3 ap 19 et 3 loc. Z

stories

2012-01-13T17:07:00.000+02:00

drum deschis

2012-01-12T19:01:00.000+02:00

drum deschis am zis iar portile s-au deschis.
deschis deschis deschis pentru fiecare culoare :
roz, e pentru vis.
alb, e pentru inchis.
rosu, e pentru pasiune de nedescris.
galben, e pentru gelosul de nestins.
verde, e pentru iarba din a lui gradina.
albastru, e pentru tavanul infinit de deasupra gradinii sale.
mov, e pentru specia lalelelor nemuritoare.
negru, nu e deschis.
crem, e pentru pielea lui prea fina.
auriu, e pentru parul sau rebel.

deschis deschis deschis,
luminile s-au aprins.
uman mi-e gandul ce coboara,
umana mi-e dorinta ce dogoara.

deschis deschis deschis,
m-am trezit din vis.

absenţa unei morţi

2012-01-11T17:21:00.006+02:00

absenţă totală a speranţei.
înstrăinarea de propriul corp mi-a oferit ceva nou : slăbiciunea.
aceasta s-a transformat într-un cuib de şerpi în inima mea.

absenţă totală a credinţei.
mă îndoiesc de mine însumi.
cui să ofer recunoştinţa mea, dacă nu mă mai leagă nimic de oameni, în care să mă încred.

absenţă totală a puterii.
inima cândva zvâcnind de tinereţe, trupul meu cu gust de sare şi imensul decor în care dragostea se întâlneşte cu gloria . . .
marea mă aruncă la ţărm iar valurile îmi zdrobesc trupul. sarea are să mi-l mănânce pe tot.
lipsit de orice speranţă, de orice credinţă, de orice putere, curând, odată cu prima stea, noaptea se va lăsa peste scena lumii
iar eu voi fi murit de mult .

demodat

2012-01-10T17:53:00.000+02:00

în taina inimii mele nu mai simt nimic, nici umilinţă, nici furie. i-am dat un răgaz şi ignorându-mi condiţia de cerşetor, mi-am permis măcar o dată să servesc masa la un restaurant nu foarte comun. am simţit că se naşte o fidelitate strictă între mine şi el, mi-am permis să-i trec pragul. numai eu cunosc dificultăţile şi profunzimea obstacolului pe care a trebuit să îl depăşesc. mi-am luat inima în dinţi şi m-am aşezat la o masă retrasă, în colţul din dreapta de la intrare. aşteptam să vină cineva să ia comandă, dar printre numeroasele mele slăbiciuni, răbdarea primează. mă-ndoiesc să fi fost mai deznădăjduit în faţa vieţii decât acum. mă-ndoiesc să mă simţit atât de nenorocit,de infim şi vierme. am simţit puterea refuzului în fiecare tâmplă, am simţit cum sângele zvâcnea şi simţeam cum un şarpe rece de argint străbatea fiecare venă, fără să-i redea pentru nici o clipă forma iniţială. am zis asta e, trebuie să mă ridic şi să-mi revin în putere. cum să reuşesc asta ? tocmai secretul la care am ţinut cel mai mult, l-am destăinuit cu stângăcie. simţeam carnea de pe oase cum stă să se sfâşie, cum porii toţi ai feţei explodau, cum nici picioare nu aveam, chiar dacă mă uitam la ele, ele refuzau să se ridice. am vrut să cer ajutor, dar pentru ce ? nimeni nu mă dorea acolo, stricam imaginea încăperii, arătam ca un hoţ de vieţi. trebuia să plec de acolo cu orice preţ. graiurile lor răsunau adânc în mine. eram o himeră pentru ei.
când eşti bătrân, lucrul cel mai cumplit e că nu te mai ascultă nimeni şi toţi te vor cât mai departe de ei.

refugiu continuu

2012-01-09T17:26:00.000+02:00

ce e mai rău ? să ai litere cu care să nu ştii a face ceva, să ai timp şi să nu poţi face altceva decât risipă, să poţi evita dar tu să-ţi provoci durerea, să-mi pot păstra trupul şi eu s-aleg să-l nimicesc.
să fac tot ce ar fi considerat de alţii că doar un nebun ar face. să-mi debranşez sufletul de inimă, să-l pricopsesc c-o cămăruţă, strâmtă la capătul căreia să nu se afle nimic. să îl ofer pustiului drept jertfă.
să-nec inima în valuri iar ea să strige de disperare, eu să o ignor.
sufăr de nelinişte juvenilă.

N.

2012-01-08T17:59:00.000+02:00

" nici un artist nu tolerează realul . " N.

stop

2012-01-08T12:26:00.000+02:00

Am trăit de-a lungul clipelor odată cu timpul. Şi ca să fac mai tragică povestea, voi muri odată cu el. N-am să mă sustrag pentru o viaţă mai înaltă, n-am să cer mai multă durere decât pot ispăşi şi nici iubire absolută pentru care nici demnă n-am să fiu. N-am să fiu nici ce-mi voi propune, pentru că nu voi izbăvi, n-am să scuz nimic, cum nici plăcerea de a o face n-o mai simt.
Îmi place să o spun des, îmi place lecţia pe care mi-o oferă acest citat : " nu viaţa veşnică e importantă, ci veşnica însufleţire " .
Cum să readuci la viaţă un suflet mort şi să-i redai sclipirea trupului uscat, veşted, necopt ?
Dacă nici el nu vrea asta . . . .

idiot

2012-01-03T18:29:00.000+02:00

Client: Could you photoshop it so that I look like less of an asshole?
Me: I’m sorry, how…?
Client: My employees say I look like an asshole in this picture, so take care of it.
Me: Can you ask them how you look like -
Client: Look, my employees are ignorant idiots, just fix it.
Me: Oh, I think I see it now.

:))

fără nea

2011-12-30T18:03:00.000+02:00

eu sper , dar ea nu se mai anunţă.

cuvânt de sfârşit

2011-12-30T11:50:00.000+02:00

Ei bine, deşi ieri a fost 29 decembrie, numele blogului, semnificativ, a împlinit doi ani. Teoretic, abia în ianuarie pe 29 va face doi ani.
Doi ani de bucurie, de tristeţe şi linişte sufletească pentru mine. Doi de citit pentru voi, de comentat şi privit, căci arhiva mea e plină de fotografii aşa cum v-am obişnuit şi îmi stă în fire.
Doamne scriu rândurile astea de parcă s-ar sfârşi munca mea aici. Nu .. nu, munca mea abia acum începe dragii mei, căci cu doi ani în spate cererile sunt mult mai mari şi simt că nu pot face faţă. Să scriu zilnic, să public ceva special pentru voi, nu pot să fac asta. Eu am nevoie de o anumită stare atunci când public, când ea nu e prezentă, blogul stă. Nu dispar şi nu am să las niciodată blogul să moară.
Sper că v-aţi bucurat de zilele Crăciunului, zile de pace, căci mâine începe nebunia sfârşitului.
ps : revin mai pe seară .

Craciun Fericit !

2011-12-24T17:34:00.000+02:00

Dragii mei, intentionat sau neintentionat am lipsit. Dar nu puteam lasa ca aceasta seara sa treaca fara a-mi transmite gandurile de bucurie, pace, voua. Sunteti ocupati, grabiti si imi pare rau ca nu am zis cu cateva zile inainte pentru ca voi toti sa cititi, caci asta e important pentru mine.

De asemenea important pentru mine este faptul ca va doresc si voua aceeasi liniste si caldura sufleteasca langa cei dragi si iubiti voua. Va doresc ca seara aceasta de Ajun sa fie plina de lumina, sa zambiti si sa fiti impacati cu voi insiva.

Un Craciun Fericit as zice, dar nu in ultimul rand, unul plin de sentimentul iubirii in aceasta lume debarasata de Dumnezeu, dar nu vreau sa va intristez, vreau sa va transmit cu fiecare firisor de vena feeria, cu fiecare tendon trairea bucuriei si cu inima sa va daruiesc frumusetea acestei sarbatori !

CRACIUN FERICIT !

2011-12-18T02:14:00.002+02:00

ce-am facut ?
o greseala,,

Sec

2011-12-15T20:05:00.000+02:00

ce-ţi trebuie ţie copil damnat frumuseţea nemuritoare, căci fără de folos ţi-ar fi.
ce-mi ceri atâta dragoste-n zadar, când sufletul meu n-ar putea să-ţi ofere nici măcar o floare .
ce-ţi mai doreşti iubirea, când ştii că-i trecătoare şi în pustiu oglindirea sufletului dispare.
ce-mi ceri tu mie să-ţi vorbesc de zei, divinitate, când blestemat ai fost de aceasta să-ţi cari nebunia de barbar.
ce-ndrugi acolo, ţicnitule, destinul ţi-e putere oarbă, cum să vrei să îl înfrunţi.
.
.
.

trebuie să acceptăm inacceptabilul şi să suportăm insuportabilul.

:d

2011-12-12T18:52:00.002+02:00

ce-am facut?
pai fratilor ... am dat-o-n bara.
va zic maine >:)

ce ce ce ce am facut ?

2011-12-12T15:15:00.003+02:00

l-am întrebat dacă vrea să ne vedem .
mi-a zis în şoaptă " after eight . . . "
am rămas uluită de tonul vocii sale şi de misterul care-l învăluia, de trupul său subţire, de privirea-i tremurătoare, de ochii săi necuprinşi . . .
am ţinut dinadins să-l văd, mi-am petrecut următoarele 3 ore în frig şi ceaţă, l-am minţit. i-am zis că mă duc acasă, dar cum să fac asta ?
aveam nevoie de un plan ca să nu greşesc cu ceva în faţa lui.
şi ce credeţi c-am făcut ?
.
.
.

don't forget : Lola's world

Blog nou :)

2011-12-11T16:15:00.003+02:00

Ei bine, pentru că mereu v-am zis vouă primii despre noutăţile din viaţa virtuală, acum a venit momentul să vă spun că am decis să mai îmi deschid un blog, simplu, inspirat din tot ceea ce am văzut şi voi vedea pe parcurs. Ei bine am ales subiectul design, vestimentar dar şi interior. Voi posta cele mai frumoase lucruri şi pe parcurs vă voi dezvălui amănuntele care ţin de imaginea mea, de ce port şi nu în ultimul rând, pentru marile adepte ale shoppingului, vă voi ajuta să vă ghidaţi şi să fiţi la curent cu noile tendinţe. Sper să vă placă şi aştept părerile voastre, care pentru mine, cel mai mult contează .

Aici daţi click

irosire e aşteptarea

2011-12-10T20:45:00.000+02:00

din aşteptare în aşteptare, spune Epicur, ne irosim viaţa şi murim degeaba.
viaţa-mi proprie nu mi-a fost nici ocară nici sihăstrie, mi-a fost uşoară iar când a fost lipsită de echilibru, eram doar un copil. acum, tot ce mi-am dorit prin vis sau în timp real, mi-e uşor de realizat. vreau să zbor, voi zbura, libertatea îmi oferă acest lucru, dar capacitatea mi-o limitează ( dorinţa ). sunt om iar oamenii sunt limitaţi, în gândire, în cunoaştere, în iubire.
de ce să aştepţi să iubeşti mult când poţi iubi puţin şi cu toată tăria ?
de ce să-mi piară inima de durerea aşteptării când eu pot s-o fac să tresară ?

de ce să aştept răspunsuri la aceste întrebări, când pot pleca deja în căutarea lor ?

cu 1 dată mai mult

2011-12-05T18:40:00.000+02:00

eu iubesc Crăciunul, iubesc împrejurările în care mă aflu, îmi place zgomotul din iarnă, îmi plac oamenii îngrămădiţi pe trotuare veşnic ninse.cândva mi-a zis :

" - În sfărşit ţi-am dăruit dragostea ! "

şi am răspuns :

" - În sfârşit ? Nu, ci doar o dată mai mult ... "
o altă iarnă, un alt Crăciun şi pentru a o mia oară, e doar o dată mai mult . . .

certitudine

2011-12-04T17:17:00.002+02:00

o singură certitudine îmi e de ajuns atunci când caut. important e doar să trag din ea toate concluziile. dar aici mă împotmolesc în propria raţiune şi propriile-mi vise. ce certitudine, ce ideal, unde perfecţiune când trupul parcă mi-e luat şi separat de suflet.cum să fac faţă comenzilor minţii şi să dau drumul şoaptelor din lăuntrul meu ? nu scuz nimic, tocmai pentru că refuz s-o fac. dar am dreptul să mă cred nemuritor atunci când ori de câte ori simt fericirea, iubirea, mahnirea, căci le simt la nesfârşit . . .

Propria-mi nenorocire mi-e greu să o descriu

2011-11-27T20:15:00.000+02:00

uneori mă simt atât de îngrădită de neputinţa celor din jur, încât mi-e teamă să nu ajung să-mi reneg şi eu la rându-mi condiţia de luptător.cum să te înstrăinezi de-o lume care te atrage, te defineşte ? cum să-ţi scuzi greşeala când a fost intenţionată ? cum să faci totul să dispară când ce-ţi dă ea e fără dar şi poate tot ce ţi-ai dorit ? te înspăimântă timpul, doar de n-ai fi om nu te-ar înspăimânta, ţi-e vid şi sufletul, dar cui nu-i e când disperarea apare limpede la capăt, iar tu lucid reacţionezi, te sustragi şi speri spre o viaţă mai înaltă.
dar ea nu dispare, decât de o înfrunţi. şi mai trăieşti o dată umilirea, de a fi învins de propria nenorocire.

do it

2011-11-21T15:45:00.001+02:00

FREE YOURSELF

timp

2011-11-20T14:36:00.000+02:00

şi cum e oraşul pustiu noaptea, aşa e şi ziua acum.
şi cum dimineaţa se lasă ceaţa, aşa se lasă şi pe la orele zece . . .
şi cum iubeam odată, aşa iubesc şi acum
şi dacă-mi spui că m-am schimbat, te-nşeli, propria-mi inimă a rămas neschimbată.

.
.
.

timpul ne poartă cu sine pentru că nu mai avem nimic de iubit, nimic de dorit, nimic de dăruit . . .
şi pentru că, lăsându-te în voia lui, îţi faci viaţa mai uşoară, pe când alţii aleg să lupte continuu cu el.
cred că ştiu de care parte eşti acum, fiindu-mi tot un necunoscut.

dragă anonim.

2011-11-12T21:46:00.000+02:00

eu nu-s geniu, nu-s nici ce, sub anonimat ai spus, că sunt sau vreau să fiu.
eu nu creez eu nu aduc lumină, eu nu privesc la oameni care nu inspiră.
eu nici nu urăsc sau privesc cu dezgust, când mulţi ca voi se-aruncă, în torenţi de jigniri
fără să cunoască firea-mi de nebun.
şi ştiu că vei veni iară, cu vorbe grele şi nume ale unor mari artişti, dar nu-i nevoie dragul meu să foloşeşti citate şi să-mi denunţi opera cu zor,
căci cei ce din citate tot au a spune, sunt doar simpli amatori.

pe bune

2011-11-10T19:40:00.000+02:00

talk.
i'll listen.
facem conferinta ?

lma

2011-11-08T19:36:00.000+02:00

la multi ani mie :) 19 . . .

cum fac rost de timp ?

2011-11-07T20:20:00.000+02:00

printre valuri de filosofie pură de la şcoală, printre eseuri la română şi istorie nebună, găsesc, puţin ori chiar deloc, timp să-mi fac s-ajung pe blog.
cât de trist, nu ?

ce mă fac, ce mă fac ? timpul nu-mi ajungeeeeee. să citesc de vreau n-am cum .

prima dată

2011-11-02T17:57:00.000+02:00

a iubi ceea ce nu vei mai vedea a doua oară înseamnă a iubi cu foc şi pară, pentru ca apoi să te nărui.

şi parcă de câte ori te văd, pare să fie prima dată . . .

vis în vis mi-e aşteptarea

2011-11-01T16:06:00.000+02:00

derizoriu îmi încep dimineţile de toamnă, când, fără să dau seamă sentimentului obsesii de lumină, trupul se-nfioară tot, odată cufundat în apa rece. cufundarea-i dă formă de val.o încordare a muşchilor de la apa rece mă prăbuşeşte. şi cad, fără să dau seamă, pe nisip, cad pradă întunericului fără de sfârşit, sunt ameţit iar buzele-mi sunt pulbere de sare. o dorinţă arzătoare îmbrăţişează viaţa cu dezgust şi ce-mi lasă-n urmă e murmurul ultimului val trecut.
nu-mi îmbină trupul nici cu soare, nici cu lună, lasă ca suferinţa să-l străpungă.
în decor plin de lumină, dragostea are să-mi vină, cu toată priceperea în slujba cuceririi.
.
.
.
acum totul mă lasă intact, nu renunţ la nimic din mine însumi, nu-mi pun nici o mască. prăfuit e timpul tot de-atuncea şi fierbinte-i aşteptarea, să tot aştepţi cu sufletul trecut prin ace, pe faţă şiruind sudoare, că nici nunta, nici iubirea, nici formele acestor două, n-au să vină într-o lume atât de meschină . . .

spuneţi voi

2011-10-30T17:39:00.006+02:00

omul se îneacă în propriul egoism atunci când . . .
spuneţi voi, iar eu mă-nclin.

află că ...

2011-10-25T17:36:00.000+03:00

" tinerii nu ştiu că experienţa este o înfrângere şi că trebuie să pierzi totul pentru ca să ştii puţin " . . .

uşa

2011-10-16T19:16:00.000+03:00

cu timpul am să-mi schimb uşa dinlăuntrul meu. de atâtea ori intru şi ies, cam de câte ori simt nevoia de a o face. mă simt pustie, depăşită, deschid uşa, intru şi-mi las durerea-n stradă. mă agăţ de singura persoană care-mi arată interes, şi îi strâng mână, dar ea mă lasă ? deschid uşa, intru, găsesc un loc negru, şi adânc în care-mi pun speranţa.
ies, mă întorc la ceilalţi, dar mai devreme sau mai târziu ştiu că o voi deschide iară.

în ce constă F. ?

2011-10-15T20:08:00.000+03:00

eu cred că lucrurile simple mă fac fericită.
cum dovedesc asta ? ei bine, nu suficient cât să vă convingă, dar destul cât să nu pară a fi o afirmaţie banală.
primul lucru care-mi fulgeră mintea sunt florile. florile, dragii mei, sunt speciale.a dispreţui florile înseamnă a-l jigni pe Dumnezeu după vorbele lui Dumas.

iubirea. ei bine iubirea, nu-i de ajuns să priveşti cuvântul, trebuie s-o trăieşte pe pielea ta, cum îţi roade pieptul. fotografie ? care dragii, cum s-o întruchipez ? creionaţi-i voi unul.

marea. să mai zic ceva ori o ştiţi ? povestea ...

oamenii. deşi ar părea meschin şi totuşi nu sunt reguli, trebuie neapărat să-ţi placă oamenii. trebuie să-i înţelegi, iar ei pe tine.

animalele. o părticică insignifiantă a Universului ştiut, o lume rece pentru unii, o bucurie a vieţii mele.

proza, poemele, literatura. cum altfel fără ele ar putea să respire şi să inspire sufletul ?

anotimpurile, dar toamna . . . toamna e zeiţă pentru mine, e muză, e chipul ce-mi rosteşte un singur cuvânt : ruine.

cât de puţin trăieşte omul şi care-i scopul ? câte poate iubi, un osândit la urma urmei ?

Dorinţă

2011-10-11T19:52:00.000+03:00

şi nu am nici puterea nici voinţa ca să te cuprind ...
îmi e de ajuns să-ţi regăsesc privirea şi mă aprind.

iar uneori mă răzgândesc şi mi-aş dori totul pentru noi
o plimbare în doi spre răsărit, un picnic, flori în fiecare vază, iubire care să nu doară, să nu fiu normală şi nici noi tipici, să fiu nemuritoare şi c-o inimă caldă, să nu trăiesc în cerc restrâns, să adulmec orizonturi, să alerg spre infinit şi să-ţi strâng mâna.

e tot ce mi-am dorit . . .

ceva îmi tulbură goana

2011-10-09T21:05:00.000+03:00

unui suflet mai puţin ploios îi poţi oferi iubirea, sfinţită-n argintiul ceţii. dar ce să-i dai aceluia, care trăieşte în tăcere deplină iar farmecul său e insuportabil de privit. cum să-i pătrunzi zidul, cum să alungi foamea de după el, cum să-l scapi de moartea de toamnă, şi mai ales, cum să-l faci să te-nţeleagă că-l iubeşti ? pupila-i stă mai mereu trează, iar buzele nu i se clatină niciodată, el e de neclintit. e rigid precum un arbore traversat de râuri de frunze, plutind mereu în grădina minţii mele.
ce să-i dau celui fără odihnă, muritorului de rând, să mă-mpodobesc cu scoici, să-i aduc lumină, îmi răstoarnă universul. drumuri albe mă cuprind şi-s arsă de sete, de ispită.
mă ocoleşte el sau nici nu mă vede, mă-mpiedică durerea şi mă bagă în pământ, îi voi cere iertare până şi Celui de Sus. din ce în ce mai caldă îmi este pielea, clocoteşte sângele în mine, a devenit şi el năuc.

trebuie să cobor să-l caut.

duminica

2011-10-09T13:43:00.000+03:00

activitate intr-o duminica in care ploaia pare nesfarsita . . . iar recele un infinit.
poate si un film.. poate o melodie lenta, miere, ceai, biscuiti cu ciocolata, rodie ...

covor

2011-10-06T20:28:00.000+03:00

şi chiar de inima îmi bate cu putere
este ca şi cum nimic n-aş simte...
eu scriu când sufletul mi-o cere,
şi nu dintr-o oarecare plăcere.
nu scriu pentru vii dintre noi,
ori aduc recunoştinţă celor morţi
doar port în mine un covor
de oameni pe care îi ador.
nu venerez zei, nu venerez iubirea,
dar ştiu că fără ele,
imposibilă mi-ar fi supravieţuirea . . .
şi trec de mă calcă-n picioare
anotimpurile toate
şi parcă dintre toate, toamna-mi e aleasa.

g-h

2011-10-01T13:34:00.002+03:00

Astenie

2011-09-26T15:47:00.000+03:00

îmi închipui că abisul e-ntre noi,
că doar el e cel ce ne desparte
şi-mi lasă sufletul în nori.

îndoieli mă sfâşie şi port pe umeri doar un singur dor
trupul mi-e negru, putred şi subţire
după ploaia ce-a căzut,
soare n-are să mai vină
iar tu stingi uşor sub lumină.

în iureşul de-afară
n-am să mai cobor.
aud cum bate geana
iar gândurile-mi mor,
se aude orologiul
unei biserici din obor.

e târziu şi-aştern culoare
pe patul de culcare.
şi el nefericitul e etern cum numai timpul poate fi.

Cine e el oare ?

2011-09-21T16:33:00.000+03:00

Fericirea e să nu fii al nimănui, nimeni să nu fie al tău - să trăieşti singur : tu, şi cerul deasupra. Şi cum e mai frumoasă această fericire decât atunci când după nopţile de zbucium, liniştit, te gândeşti acum la ele cu dezgust.
.
.
.

Şi cum trăia el singur, într-a lui colibă, nici ziua plină de lumină nu îl mai trezea. Ziua doarme, noaptea, pare că întunericu-i lumină şi porneşte. În suflet nu-i tresare nimic, decât în cele câteva zile când dragostea îl chinuie. Căci şi pentru el , ca şi pentru noi toţi, dragostea-i un chin. Îi place să vegheze de pe o colină, un sătuc mic cât o grădină. Şi priveşte, a văzut multe : întâlniri ferite, rugăminţi duioase, îmbrăţişări pătimaşe, despărţiri sfâşietoare, săruturi pe după uşi. Însă cum privea el cerul, liniştea îl minuna. Nici un frământ ori zbucium sufletul nu îi simţea. Ştia că acolo e Luceafăr, când vine Carul Mare, cum răsare Luna . . . era un astronom. Şi cum stătea el de sus de-acolo, i se părea că şi el face parte din lumea aceea, că-mprejurul lui se învârtesc toate, tăcute ca şi el. Şi cum se iveau zorii, liniştit se îndrepta spre coliba sa, gândea mulţumit : că n-are nici o îndatorire către nimeni, cum nimeni n-avea către el.
Şi cugeta : Fericirea e să nu fii al nimănui, nimeni să nu fie al tău - să trăieşti singur : tu, şi cerul deasupra.

şi era doar un motan .

Mâine nu

2011-09-20T22:32:00.000+03:00

Ahh nici nu ştiţi cât mă bucur că mă susţineţi şi că vă place, mă bucur că aţi intrat şi v-aţi uitat, aţi acordat atenţie muncii mele. Vă mulţumesc !!
Şi acum să trecem la vechile ale noastre, probabil unii dintre voi dorm la ora asta, ceea ce ar trebui să fac şi eu că mai avem şi şcoală . . . şi cine să citească la ora asta ceva şi să şi înţeleagă ?
Mâine când vin de la şcoală am să pregătesc ceva . . . faaaaaain :o3.
Îmi pare rău că plec aşa şi parcă pustiu rămâne în urmă, dar am fost aglomerată zilele astea.
Mâine nu . .
Noapte bună !!!

Noul Magazin Toff

2011-09-19T19:05:00.005+03:00

Nu am fugit în lume, nu am părăsit planeta, doar am lucrat la ceva nou, şi pentru mine, dar şi pentru voi. Am deschis un site pentru fete, mândrele de ele, şi un blog, tot pentru fete, culmea :d.
De ce zic pentru fete ? Pentru că acolo veţi găsi de la rochii, până la articole de toamnă, să nu grăbim iarna !
Tot ce oferă site-ul şi blogul sunt haine noi, frumoase, bine alese şi cu gust. Da hai gata, încheiem, vă las să vă uitaţi şi să-mi spuneţi părerea voastră !! ( ps: revin mai târziu )

http://toff-shop.blogspot.com
www.toff.ro

...

2011-09-14T20:06:00.000+03:00

Tinereţe

2011-09-13T20:29:00.000+03:00

timpul meu fuge şi dă de înţeles că n-am să rămân mereu floare
n-am să fiu nici copil fără vârstă,
că sub cupola de lumini a cerului senin
anii or să tot curgă, n-am să fiu ciulin
şi nici o fată surdă.
înţeleg că-s o fiinţă plăsmuită din eterna zăpadă
şi că transparentă cum mă văd,
soare o să cadă, şi vine iară primăvară.
ca o apă grăbită atunci, o să alerg spre stele
să-mi schimbe şi mie durerile.
cum strigă frunza căzută, să urce înapoi sus în copac . . .

Ooo nu

2011-09-13T17:28:00.000+03:00

După doar o zi de şcoală, capu-mi explodează. Toată ziua s-a vorbit de BAC. Şi ce dramă, câte nevoi . . . Ohh, chef 0. Poate mai la noapte . ..
Ahh, am uitat, la noapte fac asta :

Şi mâine . . . mâine.. nu mai zic. Aşa e şi la voi ?

Shower . . .:d

2011-09-12T18:15:00.000+03:00

Satul

2011-09-11T16:17:00.000+03:00

şi pe drumul lung de piatră
trec căruţele-ncărcate
dinspre întinsul ogor.

trec bătrâni fără durere-n oase,
trec ţăranii truditori,
iar ca o tobă sensibilă inima-mi sună
când le văd ochii cum dorm.

vitele nebune izbucnind deodată
se duc în zbor spre a lor casă.
şi zborul le e lent, de pe maidane lumea strigă
şi-şi cheamă a lor hrană, a lor viţică.

totul se stinge-n amurg
iar orizontul pare să moară
pustiul îşi ia un avânt
şi-o linişte grea, uşor coboară.

collect . ..

2011-09-10T14:24:00.003+03:00

Collect moments, not things .

Recele de seară

2011-09-09T18:25:00.000+03:00

anotimp măreţ şi rece
ce confuză îmi e inima când vântul o petrece,
o învârte, o dansează, iar ea galopează precum nebuna.

anotimp grăbit de iarnă
seară se aude vuietul felinarelor
iar doi drumeţi se-avântă-n râuri de frunze oarbe
ciorile compun sonete, stele nu-s, ori mi se pare.

anotimp lipsit de constelaţii
sunt eu grăuntele pierdut din întregul lan ?
tu stai la nord pe stânci crepusculare,
eu-s în vale, în lunca lipsită de orice mişcare . . .
întinzi mâna către mine, dar între noi distanţa o să tot fie
iar morile din ea, bat subtil în ape.
curând are să vină ninsoare . . .

?

2011-09-09T13:29:00.000+03:00

~

2011-09-08T22:40:00.000+03:00

mă bucură atât de mult faptul că am blogul meu, că e personal şi că aici, aici grăiesc o parte mare din faptele mele, din tot ceea ce, de zi cu zi, fac. greu nu mi-e, uşor ar fi prea superficial a spune, dar minunat, minunat e potrivit. e minunat când unul dintre voi zice că durerea nu e bună, că ea vine de sus, că suntem striviţi, că durerea e normală, că iubirea nu-i oricum, că e de 4 feluri, că să nu întoarcem privirea spre trecut, că fără mare blogul ăsta e nimic, că doar prezentul contează, că mă aleargă amintiri şi că omul mult visează . . . am bucuria de a-l păstra şi ţine viu, iar când vă vorbesc vouă, înseamnă că el respiră . . .
urmează delirul unui somn şi-al unor spaţii infinite . . nb !

Thought of you

2011-09-08T20:54:00.000+03:00

. . . fără cuvinte noaptea..

Azi e rezervat

2011-09-08T11:06:00.000+03:00

am două zile la dispoziţie, zile în care nu voi mai pleca de aici decât dacă am să înnebunesc. azi sunt mare, azi sunt ocean, azi sunt pământ galben, azi sunt fără răgaz. mâine, după azi, sigur renasc . . .

sept.

2011-09-08T10:54:00.000+03:00

... for today.

O nebună a fugit cu un fecior

2011-09-02T11:27:00.000+03:00

Vinovată-i toamna de fuga lor nebună, vinovat e soarele ce nu mai dogoreşte, vinovat e pustiul ce are să vină, căci toamna nu durează ci traversează cu noi spre ninsori albastre. Stratificată-mi e gândirea, căci nu găsesc sămânţă de-adevăr, în vorbele ninsorii ce-au să vină şi a codrilor nebuni, transformând corala lor cea verde în cărbuni.
Sărutul ne impune şi preludiul printre frunze de culoare arămie, de pământ prea umed, lunci bătute galbene . . . Eu port planeta-n mine.
Eu te port chiar şi pe tine, cu obrajii tăi plini de migală, lucraţi de bunul Creator, cu roşul fraged al buzelor de catifea şi gura-ţi scoate un sonor oceanic, când mă pierd în ochii tăi foarte blonzi.
Eu port planeta-n mine şi fuga-mi denotă bucurie...

Podul

2011-08-22T13:34:00.005+03:00

Bridge from Ting on Vimeo.
Morala din spatele filmuletului e pe cat se poate de vizibila. Orgoliul, demnitatea, dezacordurile dintre noi nu ne ajuta niciodata, nici macar sa traversam un pod . . .

etc

2011-08-16T18:01:00.000+03:00

orice om este o carte, iar pentru mine, firul vietii sale e alfabetul . . . am ajuns abia la C. si n-are sa se opreasca .. nu curand.

bck

2011-08-15T14:51:00.003+03:00

că nu am fost pe aici, e adevărat. dar nu, nu m-am ocupat cu fleacuri, n-am pierdut nimic şi nici n-am, cum să . . . am revenit, în fine.
pentru cât timp ?
cât o mărturisire . . .

Vorbele...

2011-08-11T15:18:00.000+03:00

" Dacă-ţi scriu este că plânsul nu m-ar lăsa să ţi le pot spune . . . "

râsul

2011-08-10T17:35:00.000+03:00

râsul femeii este un reflex al cerului se zice, dar al tău iubite, ce poate fi ? căci de nu poţi fi zeu aici pe pământ, pentru mine eşti idol. şi câte sentimente trăite . . liniştea inimii îmi oferă calmul feţei. dar tu, iubite, ce trebuie să-ţi conţină inima de eşti totul într-un zâmbet ? şi ce chip, ce splendoare . . .

A iubi def.

2011-08-09T16:44:00.000+03:00

a iubi o fiinţă înseamnă a o face transparentă, a iubi înseamnă a trăi în văzul meu, de n-ar iubi nimeni pe Pământ, Soarele s-ar stinge şi nimic n-ar mai cunoaşte lumina sa. a iubi e înţelegere, e stare sublimă, e frumosul absolut, întruchipat pe-o muzică divină.
iubirea face sufletul să ardă până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului ...

ţărmul

2011-08-08T16:11:00.000+03:00

" simt cum înlăuntrul meu amintiri vechi continuă să lucreze ca apa care şiroieşte din tavanul peşterilor calcaroase, mă modelează şi mă schimbă fără ştirea mea. sunt destule lucruri pe care aş vrea să le uit. ştiu că între amintiri nu voi fi niciodată pe deplin fericit. tot ce se pierde în largul mării mă ajută să mă definesc. ţărmul este nu numai limita, ci şi singura speranţă a mării atunci când rătăceşti . . . dar acum mie, îmi e doar un bun prieten. "

armonie e-n toate

2011-08-05T16:59:00.003+03:00

armonie e în fiecare glas al gurii ce-mi stă-n faţă
armonie e-n iubire pentru suflet, al meu şi al celui aproape
armonie e-n cuvinte care se tot scriu de-a lungul miilor de ani
armonie e-n iubirea celui ce o primeşte şi ce-l ce-o dăruieşte
găseşti tu oare, în toate de mai sus, această armonie în zilele tale ?
şi de nu, nu-i nimic pierdut, decât treapta ce-ţi urcă sufletul tot mai sus
şi fericita ta viaţă.
de ai fi preţuit-o şi pe asta . . .

zilnic

2011-08-04T16:30:00.000+03:00

vuietul mării taie dimineţiile pustii şi le aduce soare . . . ploi, răcoare.

la ce bun . . .

2011-08-02T14:51:00.000+03:00

şi uneori nici ideea nu mă mai cuprinde şi cad într-un abis
nici nervul minţii nu mai mişcă, la ce bun universul necuprins ?
la ce bun toate acestea, ape, munţi, dealuri înalte
dacă mintea nu-mi e odihnită, şi sufletul răscolit c-un stil aparte ?

Destin unic

2011-08-01T16:10:00.000+03:00

unora destinul nu le mai propune nimic, unora, destinul le e doar soartă şi altceva nimic . . . trăiesc pentru a lor viaţă, mâncând pentru a trăi, stând pentru odihnă şi altceva nimic . . .
ce nu văd eu e traversarea sufletului dincolo de podul pământesc pe cel ceresc; şi ce blesteme se abat pe-a lor coroană şi suflete se vor pierde-n sclipiri, iubirea, admiraţia, elanul vieţii necuprins, toate au să piară; şi la ce bun un destin dacă nu să lupţi împotriva lui, să-l întreţii viu ca pe spiritu-ţi de foc, să-l iei şi să-l învârţi în tainele iubirii, în ale amăgirii, să dai iubirea altuia, n-o ţine pentru tine.
la ce bun un destin, dacă nu îl faci unic ?

1 zi

2011-07-29T14:32:00.000+03:00

în repaus . . .

Monstru

2011-07-28T14:47:00.000+03:00

tu-mi poţi spune să-ncetez, să opresc calvarul, dar cum pot exista ochi plânşi dacă n-au vărsat lacrimi, cum poate fi inima zdrobită dacă nu a îndurat durere, cum poate minţi un om, dacă nu cunoaşte adevărul ?
cum poţi tu purta gâlceavă şi-arunca cu aspre cugete în mine, când tu infirm şi cu mintea-ţi mască a decepţiilor, nu poţi clinti nici frunza-n toamnă, nici opri tremurul nestăpânit al mâinilor ridate ?
tu născut din ape alterate şi cu trupu-ţi cel himeric, ai adus visării mele întuneric şi-ai turnat pământ în toate.
dar eu îţi cer şi cu strigare să fugi, căci în spatele-ţi scabros mi-e teamă de moarte, şi prinde din ce în ce mai mult contur.
oamenii nu te-au văzut, nu te-au pipăit, dar mă rog ca nici fantoma să nu ţi-o vadă.
nu ştiu cât vei mai trăi sau ce-oi mai face spirit necuprins, dar fuga să-ţi fie departe, în cuprinsul ce-am zărit să nu apari nici în noapte, nici în dimineţi pustii, pierde-te pe-o culme şi fă-ţi culcuş de amăgiri.
viaţa e pentru cei cu amintiri . . .

ce e ?

2011-07-27T15:21:00.000+03:00

caut omul, care de-ar fi fost Adam, şi astăzi eram în paradis . . .
şi ce mi-e paradisul, ce e el pentru mine ? dacă nu calmare şi baza vieţii mele şi aşa şifonată ?

extaz

2011-07-26T13:53:00.000+03:00

" senzaţii cereşti : ca şi cum fiece clipă s-ar desprinde din curgerea timpului ca să-mi aducă un sărut..
suspendarea totală a timpului : lumea se creează în noi..
extaz divin : în noi începe timpul..
să mă răsfrâng în lacrima ta şi tu într-a mea..
nu mă mângâia când sunt slab şi obosit şi trist. atunci te vreau severă şi rea şi necruţătoare. arde-mi tălpile când vreau să-mi îngrop sufletul şi străpunge-mi inima când e dulceagă.
ţie-ţi încredinţez sufletul meu, singurătate, şi-n tăriile tale aş vrea să-l îngrop . .. "

a.j.w.

2011-07-24T09:38:00.003+03:00

citat

2011-07-22T15:37:00.000+03:00

" literatura adevărată, cu feluritele ei produceri, se poate asemăna unei păduri naturale cu feluritele ei plante. sunt şi copaci mari în pădure, este şi tufiş, sunt şi flori, sunt şi simple fire de iarbă. toate împreună alcătuiesc pădurea, fiecare în felul său trăieşte şi înveseleşte ochiul privitorului. numai să fie plantă adevărată, cu rădăcina ei în pământ sănătos, iar nu imitaţie de tinichea vopsită, cum se pune pe unele case din oraş . . . "
Titu Maiorescu

aşa mă simt

2011-07-21T17:50:00.000+03:00

'' mă simt pe plaja goală ca un barbar convertit la religia mării.''

iad

2011-07-20T11:26:00.000+03:00

e un incendiu amar şi secret în aer
iar oamenii treji se află în el
lipsiţi de orice vlagă, obosiţi şi loviţi fără nici un respect.
în proprii păcate au căzut ei iară,
şi fără iubire, fără sfială, acest sacrificiu nu pare-un triumf.
în formă de torţă s-or întoarce ei iară
şi-or blestema divinul ce le-a adus durerea fizică şi pe cea morală.
n-au ştiu să moară altfel decât li s-a dat
căci n-au ştiut niciodată să iubească,
pe omul alăturat.

frumosul

2011-07-18T16:52:00.000+03:00

e bine că ades ne-nchipuim iubiri, plecări, fericită stare
în timp ce fructe acre putrezesc, şi răul se usucă, infirm, la soare . . .

mister

2011-07-17T11:38:00.000+03:00

astăzi, aseară, săptămâni
în cuget fără încetare, stăteai stăpân
ca de la începutul lumii
pe tronul regilor nebuni care s-au dus în urmă.

şi-aveai un chip prea mare, fruntea ţi-o înălţai
iar braţele stăpâneau, parcă peste hotare.
ne desparte şi câmpia şi ape curgătoare,
ne desparte cerul dintre nord şi sud
prea pătimaşă-mi este setea
după lungul tău amor.
durerea unei stele moarte
aşa-mi pare acum iubirea
şi dacă nu tu eşti de vină pentru a mea întristare, atunci cine oare ?

Asta sunt !

2011-07-15T18:25:00.000+03:00

am să-ţi zic că nu mă simt flatată, că-mi place să resping şi că nu-s niciodată subestimată. mereu pot face mai mult decât mi-aş propune ori mi-or propune alţii. nu sunt nici floare, nici stea căzătoare. nu-s nici măcar o muză roditoare ori zeiţă de vieţi creatoare. nu inspir nimănui nici spaimă, nici iubire, dar nu pentru că nu aş vrea, doar că nu pot ţine frâiele timpului în mâini ca să le imprim semenilor valorile mele, tezele mele, ţin doar să încerc, doar atât pot face. îi las să acţioneze după cum le dictează conştiinţa. îmi place să stau locului şi să privesc. câte văd ! pentru mine un detaliu reprezintă răspunsul, introspecţia soluţia situaţiilor limită, iar conştientizarea trecutului, construcţia viitorului. eu sunt indecisă când vine vorba de oameni, îi caracterizez şi îi împart în sute de turme, dar asta sunt. sunt o scriitoare, dacă ceva nu poate fi posibil în realitate sau de e nedrept, eu pot face să se întâmple. pentru că asta face un scriitor, oferă posibilităţi, oferă căi, oferă şansă, oferă viaţă în cel din urmă.

m. e.

2011-07-15T14:56:00.002+03:00

" e uşor a scrie versuri când nu ai nimic de spus . . . "

omul cu universul sub braţ

2011-07-14T19:30:00.003+03:00

iar ăsta, dragii mei, e un talent.

dormeai deşirat pe spate cu braţele răsfirate

şi aripile desfăcute ca un fluture de noapte

pe genele tale atârnau fire de nisip îţi bătea inima sacadat

ca zgomotul roţilor de tren pe şine

ea se trezise te privea prin lumina lăptoasă din mansardă

obrazul i se sudase de pieptul tău

îţi zgâria încet cu unghiile umerii translucizi

pe piedestalul tău lăsase buchete întregi de doruri

tu încă dormeai

ea tot nu se ridica stătea ca o boltă peste tine

bronzul se dezlipise de pe ea şi se lipise de tine

îşi potrivea trupul să se încolăcească peste trupul tău

îţi ştergea dâra de salivă din colţul gurii

tu încă dormeai

visai că ea e lângă tine şi că te sărută încet să te trezeşti

atunci ea te-a sărutat

buzele ei se topeau peste ale tale tu încă dormeai

visai că ea e lângă tine şi că îţi sărută încet clavicula

atunci ea şi-a cuibărit limba pe linia dulce a gâtului tău

tu încă dormeai

visai că ea e lângă tine şi că se joacă cu mâna în părul tău

atunci ea a început să rotească o şuviţă de-a ta pe deget

tu încă dormeai

visai că îţi spune că te iubeşte

atunci ea a tăcut

te trezeşti

mă priveşti prin lumina lăptoasă din mansardă

miroşi tot a vis şi a somn

obrazul mi s-a sudat de pieptul tău

îmi spun în gând

tu eşti omul cu universul sub braţ

şi ea este o eu pe care ai creat-o din coasta ta

în timp ce dormeai deşirat pe spate cu braţele răsfirate

şi aripile desfăcute ca un fluture de noapte

dar nu rostesc cu voce tare decât două cuvinte.

de cineva special

moment

2011-07-14T12:36:00.000+03:00

a fost o cădere de flăcări în ploi când ochi lângă ochi, pe-un pat noi şezam
şi-n jertfa toridă de vară,
am trăit o dragoste calmă . . ..

păcatul

2011-07-12T15:50:00.000+03:00

tu ştii c-un vers nu semnifică plecarea
că toată ploaia
care va veni în toamnă, o s-alunge tot cei acru şi murdar
în întunecata depărtare.
că simt că uneori sfârşitul e aproape
şi clipe lungi, determinate, de ale vieţii suferinţe
au să vină peste noapte şi-au s-alunge tot cei acru şi murdar
cruţaţi vor fi doar doi ori unul, de al supărării tunet
iar restul în ape tulburi or zăbovi sau se vor duce
pe al întunericului culme.
căci cei murdar se curăţă, iar cei acru se-ndulceşte
dar păcatul, păcatul se plăteşte . . .

sunt sigură

2011-07-11T11:12:00.000+03:00

viaţa a rămas acelaşi mister pe care îl trăiam în paralel cu tine. o dată tu dispărut, misterul a rămas acelaşi amestec, doar că mai puţin romantic.

c c

2011-07-10T12:05:00.002+03:00

parfumul ei ucide vara . . . .

privirii mele tu nu ii poti rapi nimic

2011-07-09T18:40:00.000+03:00

tu dormi senino cand sufletul meu arde si bietele inimi, sunt pline de sudoare. cu rani adanci si inca nevindecate, pe ochi, pe gura, pe gat, privirii tale arzatoare ii lipseste un semn, o miscare . . .
pasesc incet si aud cum sufla puternic liliecii orbiti de luna .

Dragă K.

2011-07-08T23:24:00.000+03:00

deci, Kiraa, motivul ar fi că, nu vreau să ocolesc subiectul, nu. dar acum mănânc o piersică crudă care-mi rupe dinţii şi gingiile îmi devin imflate. beau şi nişte apă deci reacţia stomacului meu va fi imediată. constantă ? asta nu ştiu dar voi afla. eu, draga mea Kiraa, pentru că îmi eşti dragă, nu ştiu vorbi deschis despre a mea fericire la o această oră târzie. că pentru o fată se zice e ruşine, să umble pe maidan la o aşa oră. nu se cuvine. revin la subiect, subiect care se pare cam pierdut. deci Kiraa, motivul fericirii mele e chiar fericirea. căci ce te poate face mai fericit decât fericirea însăşi ? eu sunt fericită pentru că asta simt şi în asta cred.
ştim ceea ce suntem, dar nu ştim ceea ce putem fi, a zis cineva. iar pe mine mă face şi mai fericită faptul că tind să aflu, să cunosc, dacă pot fi şi altfel. cred că pornesc într-o călătorie . . .

... şi nu altfel

2011-07-08T22:45:00.000+03:00

fericire se numeşte stare mea.

la căldură

2011-07-08T13:22:00.000+03:00

despre ce vară toridă să mai scriu sau despre orice altceva din întregul anotimp ? e atât de cald iar pielea mi-e tot una cu nisipul fiert într-una. şi fruntea mi-e tot mai lată, parc-ar fi un cauciuc ce se dilată. obrajii nici ei nu au scăpat, zici c-ar fi lacuri de acumulare şi lista tot ar continua. dar am să-i vin de hac căldurii şi-am să dau drumu figurii de ventilator.
aşa cu căldura, îţi învăluie până şi mintea.

gând

2011-07-07T12:17:00.000+03:00

m-am cufundat în mine la mare adâncime.

lăsând nepunticios, şoaptele să mă adoarmă. şi nu-i nimic grav în aceasta, dar nu-i la fel ca şi atunci, când suflul cald în ureche îmi bătea, iar inima-i sălta din ce în ce mai sus . . .

Am obosit

2011-07-06T12:38:00.000+03:00

" lacrimi nesecate în suflete ne-au picurat şi de furtuni nenumărate viaţa noastră a tremurat.
am obosit de vin, de stele, am obosit de gândurile mele, am obosit de ochii care mă răsfrâng, neculegându-mi chipul din adânc.
am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie, cântând doar cele care vor veni sau cele câte vrem să vie. "
N.L.

Labirint

2011-07-05T14:17:00.000+03:00

" cine cere unui labirint mai mult decât să-l părăsească va rătăci totdeauna prin el . . ."

de ce am scris labirint cu altă culoare ? pentru că vreau ca voi să descoperiţi, ce sens are pentru voi aici labirint . . .

Tumblr.

2011-07-04T12:10:00.000+03:00

Pentru că tot aţi întrebat adesea dacă am vreun cont pe tumblr, m-a bătut gândul să-mi fac unul. Unul cu acelaşi nume ca şi al blogului. E frumos, e ceva nou şi interesant. Îmi plac fotografiile, ar fi trebuit să fac asta mai de mult, nu zic că ar fi singurul lucru pe care l-am abandonat la periferia minţii mele de boboc.
Hai că tac, acesta e : http://29decembrie.tumblr.com şi sper . . . să vă placă :) !