Joi, ziua 6. Negru
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine.
şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ?
şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine.
încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta . . .
foto: Jana Brike
Comentarii