Joi, ziua 6. Negru

starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine.
şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ?
şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.

am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine.
încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?

şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.

şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .

                                                     foto: Jana Brike

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe