Adio-ul

Imagine
Ce pot să-ţi dau eu ?
Un trup arzând de viu 
O minte nebună, febrilă
Ochi ce dau de înţeles diafana lumină 

Unde voi ajunge prin lunga dibuire a sufletului-ţi şovăielnic ? Mă întreb . . . sunt prea aproape, prea de murire? Ţi-e sufletul în floare  ori ţi-e dor de înflăcărata-mbrăţişare ?
Pretinzi că-mi ştii de frică, tu pui de cerşetoare, odată negând, taina dispare. 

Când stele se lovesc pe cer, în mintea ta se întâmplă un măcel. Tâmplele nu-ţi mai rezistă, mâini şi buze se strivesc de-al robiei tău trecut.
Eşti obosit, şi-al tău trup ce din lacrimă născut, devine acum totul ceţuri sfâşiate de vânt. Te credeam a mea eternă iubire, a mea vastă plutire. 

Te-ai dovedit, ca într-o geană, una câte una căzând, purtând lespezile negre amintiri, să fii cel care sensibilul meu suflet mi l-ai nimicit.

Suntem fii Lui, şi tu şi eu . . . nu ştiu care dintre noi a fost mai truditor. Dar gloria se-nalţă şi tu n-ai s-o vezi, eşti prea muşcat de lupte ale sânului femeiesc. Privirea-ţi va fi albă, pielea străb…

privit, ascultat, citit, iubit

În noaptea asta-i vesel, de mâine-i abătut și nu e dezolant, dar îl cuprinde teama, când noaptea a trecut. Știe să iubească cu gingășie ceea ce nu merită a fi iubit, iar tot ceea ce-l face să tresară, se transformă-n artă de privit, de ascultat și de citit.
Într-un mod neobișnuit, creează atmosferă prin atitudine și stil. Nu are clienți, dar are o priveliște plăcută a sânilor pe care-i pictează, pe care-i descrie-n rânduri și despre care cântă. Nu îi e nimănui drag în inima iernii și-n nopțile albe, dar e iubit pentru tonul ăla nou, arțăgos, sincer, care emană o beție polară în fiecare vară. Nu e un amestec de dispreț și viclenie, pe care-l întâlnești la orice om de pe câmpie, ci e cizelat în arta lui de a descrie. Nu e tată, nu e corporatist, nu i se deschid uși . . . dar nu e trist. Astea-s lucruri dezirabile, un mizilic, menite pentru un profesionist. El însă este un artist.

Nu e plin de succes și bine plătit, de aia nu-i nici durduliu, dar e vizibil măgulit și fericit datorită sutelor de ochi care l-au privit, ascultat, citit, iubit . . .



                                                                                                                             gabriela sch.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte