Cum nu gândește un bărbat ? --- Cum gândește o femeie ?

Cum nu gândește un bărbat.. asta putea mi-o zică doar un bărbat. Că în general, ne-am putea da cu părerea despre felul în care ei acționează. Dar asupra modului în care aleg să nu o facă, mai greu. 
Mi-e clar de la început că am să fiu iertată, pentru că văd contradictoriu, ca și Orfeu, aventurier. (râd).
Mă uimește în schimb psihiatria convențională (au mers degetele singure), care tratează bărbatul și femeia ca pacienți într-o lume meschină, spunându-le cum să fie normali. Și tocmai diferențele în sine, dintre cei doi, reprezintă starea de echilibru (detest termenul de normalitate) între ei. Antagonismul, câștigat pe drept, dintre cum nu gândește un bărbat și cum gândește o femeie, cântărește, ironic, după consumarea angajamentelor, revenirea pacientului în lumea meschină.
Bărbatul și femeia, separat, sunt supuși unei tranziții de la o relație vizionară către experiența individuală, sub forma unui șantier, în care se dezgroapă, se schimbă clima și totul devine noroios. Dar ei trebuie să pună cărămidă peste cărămidă, stimulându-și viața să se simtă cu un cap mai înaltă decât ei.

-Scurt istoric- atât la bărbat, cât și la femeie, tot ceea ce este refulat revine deghizat-

Mintea bărbatului poate fi vizionată drept un depozit de cutii, alăturate în funcție de ierarhia importanței lor. Fiecare în sine conține informații despre un singur lucru. Informațiile nu se amestecă cu celelalte, ci sunt ținute separat. Într-o cutie stochează toate convingerile și gândurile despre femei, în alta pariurile sportive, și niciodată nu amestecă cele două cutii între ele. Poate doar atunci când joacă la poker, dacă e genul. Oricum, ați priceput ideea.
Mintea femeii e preocupată de o atitudine voluntaristă și nu funcționează după sistemul cutiilor, (ar fi fost mai bine așa. măcar una într-alta dacă nu separat și tot era mai bine) ci mai degrabă după circuitul apei în natură, încâlcit ca un ghem de lână, unde totul (dar totul) are legătură cu totul

-Prima parte-

Probabil că deja v-am indus un oarecare sentiment. Am să înaintez și am să spun cu voce tare că femeile gândesc emoțional într-o proporție prea mare. Pragmatic și singur, orientat către soluții, bărbatul deține o gândire sintetică, îndreptată spre concret. În timp ce mintea femeii e condusă de scântei și perdele de fum temporare, proces incapabil să concretizeze la fel de repede o decizie.

Exemplu 1: Ea își dorește de foarte multă vreme un cățel rasa jack russell terrier, iar cineva i-a oferit cadou un pui. Sub presiunea emoțiilor, prima sa reacție a fost- Da, îl iau eu !- fără a sta să analizeze situația, dacă are timp să-l îngrijească sau să iasă în parc cu el. După câteva minute, bărbatul intervine și îi explică că nu au unde să-l crească și că nu au timp pentru cățel. Bineînțeles, balanța se înclină către raționamentul bărbatului, care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică, spre deosebire de ea.

Am exagerat în explicații. Cu toate acestea, bărbatul singur (cuc) nu gândește constant un viitor în doi. Femeia este aceea care visează soți de izbândă, bani, casă, copii, mașini, călătorii, toate acestea având legătură între ele, în esență cu bărbatul. (râd).

-A doua parte-

Femeia se gândește la toate. Bărbatul creează, socotind și punând la îndoială fiecare calcul, oportunități prin care totul gândit de femeie să devină realizabil. În iubire, bărbatul declară că e în stare de  orice pentru femeia de lângă el, în timp ce femeia se declară, intuitiv, capabilă de același sacrificiu. E oare așa ?
Da. În opera eminesciană.
E clar că ce aparține unei femei (aici discutăm de bani, lucruri, animale, vegetale și altele ) nu aparține și bărbatului. În schimb,tot ce deține el, deține și ea. Practic, dacă el e bogat și ea săracă, atunci amândoi sunt bogați. Dacă ea e bogată și el sărac, atunci el va rămâne sărac. Nu de alta, dar nu sunt de acord părinții. ( râd)

Cam așa e și cu sacrificiile în dragoste. Am specificat- dragoste, nu facem referire la dudui care se înalță treptat ca fumul din hornuri iarna, pe o scară ierarhică superioară, fără a avea merite deosebite și adesea prin căi necinstite. Avem exemple în literatură și de bărbați, dar probabil ei nu treceau pe la saloane de mărire a plasticității unghiilor, feței, trupului și unde se mai bagă fals. Cred că își foloseau creierul totuși, care bineînțeles, nu era de plastic !!! (de aici  rezultă  o altă diferență între femeia cu C.R.B.L. de plastic și bărbatul din exemplul de mai sus).



-A treia parte- revin . v-am pupat.



                                                                            sursa foto:weheartit.com

Comentarii

Interzisa a spus…
adevarate vorbe

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate