Miercuri, ziua 2

Imagine
Ora 09:45. Mă trezește cățelul. Iubitul dormea lipit de mine, cu mâna lui stângă, alunecată de azi-noapte pe sânul meu. Îi place să mă țină în brațe, să se încolăcească în jurul meu și să mă protejeze. Îmi arată dragostea pe care mi-o poartă.
M-am trezit înaintea lui, cu pofta nebună și trupească de a-i demonstra câtă dragoste îi port. M-am ridicat domol din pat, mi-am încălțat papucii și i-am dat drumul la cățel afară, în curte. M-am întors în dormitor, pe holul lung, ca o pisică neagră. L-am surprins, zâmbind la el, de sub pătură.
-         - Bună dimineața, pulă ! O simt. Frumoasă și irezistibilă erecție. M-am jucat puțin, i-am luat-o cu buzele, ușor cu limba, apoi i-am sărutat-o zgomotos. Știam că-i voi fi plăcută toată ziua. Că nu se va mai putea enerva pe mine. Că mă iubea și mă dorea cu fiecare dimineață mai mult decât în precedenta. Se îndrăgostea de mine pentru că îi pregăteam cel mai sănătos mic-dejun, iar eu mă îndrăgosteam de el.
-Lasă-mă să-ți sărut păsărica, împărăteasă.…

Să nu te superi pe mine niciodată, pentru că voi greși întotdeauna

Când nu mă simt confortabil în propria-mi piele. Când o să vreau să fug din cauza unei frici senile, pe care nu o recunosc și o trăiesc pentru prima oară. Devin energică și mă enervez ușor. Să mă înțelegi și nu să mă constrângi. Ori dacă o faci, să fie din iubire.

Când peste săptămâni de agitație, vreau să sfârșesc în pat la mine. Cu un pahar de vin și multe alte lucruri . . la îndemână. Și nu e vorba că nu te vreau alături, ci că am nevoie de mine, ca să-mi recâștig calmul.

Când îmi amintesc cum e să ai bărbați în jurul tău, iar eu să fiu parte din universul lor. Să schimb idei, expresii, să fiu naivă, să mă joc ca un copil. Și după care mai apoi, să-mi treacă. Din nimic,din neputință, din lipsă de atenție, din lipsa de orice care mă cuprinde. După care, apoi, să te iubesc pe tine. Zile, săptămâni, până facem un întreg  . . din ce vorbeam mai înainte.

Când mă concentrez la reușită și tu ești ca musca vara pe pereți, când e caniculă și te ascunzi în casă, mai lângă fereastră, poate bat vânturile polare. Și în munca mea, așa concentrată cum sunt, tu bâzâi la ureche. Și devii insistent iar eu irascibilă. Nu fă asta, ieși pe geamu ăla deschis în schimb, că altfel te omor eu. Cu șlapi, cu o carte, cu ceva . . .

Când termin de mâncat și uit să te mai întreb. Aici nu mai ține de mine, ține de zei.
Greci.

Când fac gesturi strâmbe și te supăr, iar tu-mi ascunzi mereu faptul că ești stânjenit. Dar nu renunț și insist. Apoi totul se rezolvă . . în bucătărie, pe scaun, în pat, în picioare, un loc oricare.

Nu mai am cerneală, dar am ideea următoare în minte. Mă duc să-mi aprind o țigară.


sursa: https://www.facebook.com/acidtrip25/?fref=ts

Comentarii

Dionis Amantie a spus…
Nelinistita, insistenta si exersata in patima de a iubi, asa cum imi doream sa te stiu.
Dionis Amantie a spus…
bine-bine,dar de ce continui sa te lenevesti sau sa "nu ai timp" "atat de" zilnic,deci sa gresesti "totdeauna" prin neimpartasire a gândurilor de-atata vreme? devii prea parolista in ceea ce te priveste,mai ales daca tinem cont de ultimul titlu al postarilor tale aici,nu gasesti? :) (rânjind ca un inger)
Father a spus…
Îmi place când totul se rezolvă...

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte