Postări

Se afișează postări din 2016

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Am calități. Societatea are defecte

Imagine
- Auzi, auzi ?!
- Aud, dar cine vorbește ?
- Sunt eu, vocea ta interioară, voce pe care n-ai mai ascultat-o de ceva vreme.


Sunt o fiară. Sunt un leu. Iar dimineața când mă trezesc, pe stomacul gol, două căni fierbinți de cafea și opt țigări halesc. N-am nevoie de vreun dejun, ies în junglă, hârtii colorate s[ adun, care să-mi aducă bunăstare până luna viitoare.
Sunt un vierme mic și trist, căci atunci când mă întorc de pe coclauri, nu înot în hârtiuțe, ci adun doi galbeni la porcușor. Și cu doi de ieri, fac trei. Că un galben e la chirie. Un altul l-am avut la stat datorie. Și cu ăștia doi din palmă, îmi iau cafea și țigări. Poate și un vin de cramă.
Iartă-mă, mamă. Știi și tu că la unii, fericirea vieții e suma lucrurilor mici. La mine e radical din rădăcină pătrată, cu - în față.
Sunt o fiară. Sunt un leu. Iar seara când mă culc, pe stomacul gol, două căni reci de apă și opt țigări adun. N-am nevoie de vreo cină, mă mențin să am un sprint mai bun, mâine dimineață, când o să ies din …

privit, ascultat, citit, iubit

În noaptea asta-i vesel, de mâine-i abătut și nu e dezolant, dar îl cuprinde teama, când noaptea a trecut. Știe să iubească cu gingășie ceea ce nu merită a fi iubit, iar tot ceea ce-l face să tresară, se transformă-n artă de privit, de ascultat și de citit.
Într-un mod neobișnuit, creează atmosferă prin atitudine și stil. Nu are clienți, dar are o priveliște plăcută a sânilor pe care-i pictează, pe care-i descrie-n rânduri și despre care cântă. Nu îi e nimănui drag în inima iernii și-n nopțile albe, dar e iubit pentru tonul ăla nou, arțăgos, sincer, care emană o beție polară în fiecare vară. Nu e un amestec de dispreț și viclenie, pe care-l întâlnești la orice om de pe câmpie, ci e cizelat în arta lui de a descrie. Nu e tată, nu e corporatist, nu i se deschid uși . . . dar nu e trist. Astea-s lucruri dezirabile, un mizilic, menite pentru un profesionist. El însă este un artist.

Nu e plin de succes și bine plătit, de aia nu-i nici durduliu, dar e vizibil măgulit și fericit datorită sut…

Calc pe cadavre cu tocuri de 18

Imagine
Mi s-a dat să aud de la o vreme că-s o fire atât de rea, mai rea ca primărița noastră, încât dacă vreau să-mi ating scopul, sunt în stare să calc pe cadavre. Am zis da bine da bine, iar acum o gândesc la rece. Și mă întreb . . . da?!
DA ! Un cadavru, două cadavre, trei cadavre . . . 15 cadavre, 90 de cadavre . . . n cadavre.
Și apoi mi-am dat seama că dacă port ceva cu toc, nu doar că nu mă murdăresc, nici nu privesc.  Doar în față. Doar în față. Cadavrele mă coboară, cadavrele mă și urcă.  Scopul scuză mijloacele.  Mijloacele scuză capabilitatea la momentul respectiv.  Realul scuză idealul. Materialul scuză spiritualul. Iubirea scuză ura, iar iertarea scuză greșeala.
Pe mine să mă ierte Dumnezeu.
Om prost n-am fost niciodată, dar au avut atâția interes să mă vadă astfel. Om crud . . . n-am fost nici asta, dar am avut grijă să mă vadă atâția astfel. Cale de mijloc n-am urmat, nici n-am căutat, cu scopul de a împăca oile și caprele pământului. Ambițiile mele se îndreaptă în altă direcț…

Eu Tarzan, restul Cita

Mi-a luat mult timp până să încep acest articol. La fel de mult ca atunci când mă aflu în fața raftului de vinuri și mi-e greu să mă decid în privința unei sticle noi. Iar după câteva cugetări, aleg același vin pe care l-am băut și-n serile precedente. De ce? Ca să fiu sigură. Sigură că are o aromă aparte care să mă-mbete. Să mă amețească la fel cum m-a amețit Bucureștiul.
M-am rătăcit, m-am regăsit și m-am schimbat. Am fost propriul meu Buddha când părea că nu mai merită să crezi în nimic, Afrodita când am tânjit după valurile mării învolburate și după iubire, un Apollo în vremuri întunecate și banale și Morfeu în nopțile fără visare, care apăsau asupra-mi pleoapelor muritoare. Orașul ăsta m-a învățat să fiu în multe feluri: să fiu singura sursă de căldură din încăpere când mediocritatea celorlalți dă târcoale, să fiu bună cu aproapele meu deși el e departe, să o fac pe nebuna de fiecare dată când cer și nu mi se oferă, să înjur toți zeii de mai sus pentru indolența multora și să cri…

Femeile trec mai ușor peste despărțiri dacă umblă împreună

Imagine
Nu ca o frăție, dar ceva care să semene cu. A existat de multe ori un bărbat care să-ți monopolizeze viața socială. De cele mai multe ori, te trezeai înfășurată în giulgiul corupt al vieții lui sociale, încetai să mai ieși cu prieteni și cunoștințe de-ale tale, în favoarea timpului petrecut cu el. Și asta pentru că noi femeile avem un spirit al sacrificiului bine conturat, care ține cont doar de împlinirea ta cu el. Cu el la o bere, cu el la shopping, cu el în vacanțe, cu el în minte, cu el în suflet, cu el omniprezent. Dar el nu mai e. Gata cu amabilitatea de a merge cu tine undeva, gata cu expresiile acre și certurile, gata cu pudrările de afecțiune. Acum ai tot dreptul să te simți nelalocul tău și să colectezi priviri admirative ale bărbaților și pe cele geloase ale femeilor. Se zice că în spatele unui bărbat puternic, se află o femeie. De ce locul femeii e în spatele bărbatului și nu e lângă, în dreapta, în stânga... Locul femeii e pe un piedestal, iar condiția ei este aceea de bi…

Și când nu zâmbea, o făcea mai des

Imagine
Înainte zâmbea mai des. Astăzi, plânge mai des. Și-ar fi dorit să aibă grijă de trupul și de sufletul ei, și-ar fi dorit să o iubească cum îți dorești să fii iubit. Și-ar  fi dorit, în fapt, să nu o mai găsească acasă când se întoarce dimineața și în același timp ar vrea să se fi aflat în aceeași cameră cu el. Să observe dacă el ar fi zâmbit sau ar fi plâns atunci când i-ar fi resimțit lipsa.
Dar ar fi prea târziu. Pentru el, pentru ea, pentru ei doi.
Suntem frumoși și blestemați, cum zicea Fitzgerald, dar învingători. Ea a învins eșecul unei portretizări a relației fericite, dar mai întâi s-a lăsat purtat de el. În derivă. Și a zis că întotdeauna are unde să se întoarcă, dar acum își dă seama că era mai uman pentru ea să nu revină  niciodată. Că era mai uman pentru amândoi. Poveștile de dragoste sunt pământești, dar a lor părea dumnezeiască. Stă pe scaun și râde și plânge în același timp. Din ce în ce mai des. Iar asta, asta nu e de la Dumnezeu, e din cauza lui.
Mama îmi zicea acum m…

Cum nu gândește un bărbat ? --- Cum gândește o femeie ?

Imagine
Cum nu gândește un bărbat.. asta putea mi-o zică doar un bărbat. Că în general, ne-am putea da cu părerea despre felul în care ei acționează. Dar asupra modului în care aleg să nu o facă, mai greu.  Mi-e clar de la început că am să fiu iertată, pentru că văd contradictoriu, ca și Orfeu, aventurier. (râd). Mă uimește în schimb psihiatria convențională (au mers degetele singure), care tratează bărbatul și femeia ca pacienți într-o lume meschină, spunându-le cum să fie normali. Și tocmai diferențele în sine, dintre cei doi, reprezintă starea de echilibru (detest termenul de normalitate) între ei. Antagonismul, câștigat pe drept, dintre cum nu gândește un bărbat și cum gândește o femeie, cântărește, ironic, după consumarea angajamentelor, revenirea pacientului în lumea meschină. Bărbatul și femeia, separat, sunt supuși unei tranziții de la o relație vizionară către experiența individuală, sub forma unui șantier, în care se dezgroapă, se schimbă clima și totul devine noroios. Dar ei trebu…

Să nu te superi pe mine niciodată, pentru că voi greși întotdeauna

Imagine
Când nu mă simt confortabil în propria-mi piele. Când o să vreau să fug din cauza unei frici senile, pe care nu o recunosc și o trăiesc pentru prima oară. Devin energică și mă enervez ușor. Să mă înțelegi și nu să mă constrângi. Ori dacă o faci, să fie din iubire.

Când peste săptămâni de agitație, vreau să sfârșesc în pat la mine. Cu un pahar de vin și multe alte lucruri . . la îndemână. Și nu e vorba că nu te vreau alături, ci că am nevoie de mine, ca să-mi recâștig calmul.

Când îmi amintesc cum e să ai bărbați în jurul tău, iar eu să fiu parte din universul lor. Să schimb idei, expresii, să fiu naivă, să mă joc ca un copil. Și după care mai apoi, să-mi treacă. Din nimic,din neputință, din lipsă de atenție, din lipsa de orice care mă cuprinde. După care, apoi, să te iubesc pe tine. Zile, săptămâni, până facem un întreg  . . din ce vorbeam mai înainte.

Când mă concentrez la reușită și tu ești ca musca vara pe pereți, când e caniculă și te ascunzi în casă, mai lângă fereastră, poate ba…