Postări

Se afișează postări din mai, 2015

Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

CRONICĂ- nici nu vă imaginați despre ce anume. Matei dragă, îți scriu aici: câți ani ai tu de fotbal, atâția am eu de școală.

Imagine
Mă amuz de ceva timp în domeniul ăsta (veți afla care anume), încât, văzând atât de multe lucruri, am hotărât, alături de câteva doze de RedBull și câteva țigarete, să vă povestesc.
Sunteți invitat sau angajat la nuntă. Nu e important care dintre cele două, deși, de cele mai multe ori, angajații se distrează mai mult la o nuntă. Nu au nevoie de  motive pentru care să fie superficiali, sunt plătiți, nu dau darul și nici nu trebuie să fie „țiplă” pentru vecinul de la masa alăturată. Trecem peste. Acum o seară, am luat parte la o nuntă. Mă amuză subiectul, încât îmi aprind o țigară. După ce termini a conduce fiecare invitat la masă, ai de ales: rămâi să petreci cu barmanii la o nuntă de care n-ai habar ori pleci acasă. Mă abat de la intrigă. Rămân cu barmanii.
De la ora 11:00 începe petrecerea. Fără să sesizez, iau parte la o nuntă cu invitați „speciali”, din lumea fotbalului. Dacă un sportiv nu trebuie să consume alcool ( și altele . . . . ) pentru a atinge performanța, atunci deduc de ce…

Când telefonul nu mai sună, deși părea că se leagă ceva. Trei devize

Imagine
Mârlan, confort domestic sau one-man show cu efecte seducătoare? Apucăturile bărbaților  pot fi câteodată infantile ori parșive. Cum deosebești buruiana de poamă și nepăsarea de potențialul succes? Păi mai greu, dar răspunsul este „prin exercițiu”. 
Mârlanul vădește un soi de eu primitiv, ca strămoșii noștri, ascuns după perdeaua fermecătoare care-ți fură ochii și-ți otrăvește mintea. Te ia, te plimbă prin parc, îți cumpără înghețată, pe care o mâncați împreună pe o bancă, admirând natura. Îți oferă un șervețel sau eventual te șterge el în colțul gurii, să-ți demonstreze că rafinamentul îl găsești doar la puțini bărbați, că e un curtenitor dar nu de mahala, de ediție limitată. Te impresionează pentru că vorbește mult despre el. Despre crezurile lui, despre copilărie cu un aer ludic, fermecător, iar din fiecare poveste iese triumfător, ca un erou. Iar tu ești victima credulității și castelul care a fost cucerit. Dar totuși, el rămâne un invadator și deși pare a fi o prezență plăcută în…