Se dezlănțuie furia

„Furia îmi crispează gura îngrozitor, îmi provoacă o mică sângerare la colțul gurii.”-Salvador Dali în jurnalul unui geniu.

Mi s-a părut că rezonează cu titlul, dar câteva rânduri mai jos, din aceeași carte și la aceeași pagină, scria :
„ La un sfert de ceas după micul dejun, îmi prind o floare de iasomie după ureche și merg la closet. Nici nu m-am așezat bine și am scaun, unul aproape nemirositor, așa încât hârtia igienică parfumată și firul de iasomie continuă să domine de departe atmosfera. Scaunul de azi a fost însă fără îndoială, cel mai pur dintre toate.”

L-am citat pentru că are relevanță în cazul relațiilor amoroase. În relații, te lovești de scaune, metaforic vorbind.

Tipul relației în care amândoi au diaree verbală și având un singur closet, el îi cedează locul, pentru că, pe lângă faptul că ea este o doamnă, spasmele sale verbale sunt mai puternice și automat necesită urgența evadării. După care, el vine cu un buchet de iasomii și normalitatea se reinstalează. Merge pe principiul cel mai deștept cedează. În cazul acesta însă, cel cu diareea verbală mai puternică este lăsat să conducă regatul din budă, până se calmează apele.

Tipul relației când doar unul dintre parteneri suferă de flecăreală, iar celălalt își bea cafeaua liniștit în izmenele de casă, privind la diareea din esofag care împânzește ambianța, condimentată cu secvențe memorabile din povestea lor de dragoste inspirată din Notebook, pe vremea când le mergea bine. Este evident că cel care bea cafeaua trebuie să stea pe closet, iar celălalt să rămână sondat la ideea că Notebook nu e decât un film lame și că povestea lor de dragoste s-a terminat ca și atunci când relația ta cu uterul  se termină la naștere prin tăierea cordonului ombilical.

Tipul relației când niciunul dintre ei nu au îndoieli în privința rahatului care zace în relația lor. Sunt conștienți de furia care s-ar dezlănțui odată cu aprinderea subiectului, dar în același timp, amândoi au câte un closet profanat de vreun amant, pe care să șe așeze în caz de furtuna diareei ar începe să se pornească.

Tipul relației când unul dintre ei are o diareea logaritmică crescută, iar celălalt partener îi înghite și papă tot rahatul, în numele salvării spiralei dragostei care i-a unit. Ori ea, ori el, e o bestie monarhală în relație, în timp ce ălalalt e doar iobagul care ghiorăie pe plantația de cartofi a brutei. Niciunul dintre cei doi nu pleacă să ocupe closetul, pentru că bestiei îi place să-și alimenteze egoul anarhic prin a-și forța partenerul să-i muncească pământul, iar iobagul nu are timp de stat pe closet pentru că muncește la mulțumirea continuă a stăpânului. Până când se scapă în pantaloni.

                                          sursa : weheartit.com

Nu există persoana potrivită, dar există potrivirea cu o persoană

era o idee
.
.
.

V-aș explica, dar m-ar distrage de la ceea ce vreau să spun. Pentru că nu e simplu, e trăit, iar amintirea acelui feeling trebuie descrisă. 
Potrivirea a fost atunci când împreună am comandat ceai, fără să ne întrebăm unul pe celălalt, după care împreună am cerut bere. Și am fi tot continuat.
Potrivirea a fost să pornim spre casă din stația de autobuz. Noi doi și un autobuz. Plus șofer, singuratic, în vârstă, amărui. Și am fi tot mers în ritmul acela.
Potrivirea s-a întâmplat când, a doua zi, ne-am sunat unul pe celălalt. Nerăbdători.
.
.

Aflam destinația abia când trecusem deja de jumătatea distanței. Și am decis să avansez. Să ajung, să văd, să fie palpabil și  să-mi gâdile inima. Aveam entuziasm mai mult decât aveam în Ajun, decât la prima mea întâlnire ori la primul examen.
Și zilele s-au scurs. S-a scurs o lună iar drumul devine din ce în ce mai anevoios. Dar e plăcut, imprevizibil și jucăuș. Momentele sunt animate, de noi doi, de poezii, de ieșiri și de mare. Un carusel care te poartă spre nesfârșit, iar tu ești împăcat de asta. O zi pentru tine e planul de a doua zi.
Potrivirea e că suntem amândoi din lut. Suntem modelați de o mână fină, suntem doi oameni tăcuți de fel, dar conștienți că sunt obligați  să vorbească, însă avem minți zgomotoase. 
E o apropriere amicală, copilă, sensibilă și totuși atât de strânsă. Trăim într-un vals continuu, cu peripeții și mâini calde. Și poate câteva pahare de vin.

Și să adaug, what whiskey will not cure, there is no cure for.
Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi