Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Cum se transformă povestea căutării de capital într-o cursă a șobolanilor

Într-o după-amiază de septembrie, îmi spun în sinea mea, că tranzacțiile cu timpul necesită așteptări. Și mă amuz că, pentru a câștiga o partidă în fața unui obstacol, cumperi și vinzi oameni, ori îi blochezi în timpul funcționării lor cum se blochează mașinile în trafic, în scopul rezolvării propriilor probleme. Mergi pe stradă, te uiți în stânga, vezi un bancher. În față, un om al străzii, iar la colț, un mort care a lăsat zeci de milioane moștenire și o societate de binefacere. Omul străzii a lăsat datorii, bancherul, carismatic și cu ambiția unui șomer, administrează banii mortului. Ce rol are aici societatea de binefacere ? Un fel de bursă, unde cei bogați inventează banii și primesc brevet, dar cui folosește „invenția” lor, când omul de pe stradă așteaptă la coadă ajutor. 
„Vezi-ți de școală și ia note mari ca să-ți găsești o slujbă sigură”. Nu, nu. „Fă bani, fă bani, fă bani.” Notele nu te fac bogat, dacă nu ai și resurse. Școala nu te face bancher, dar te transformă în angajatul superfluu al acestuia. Studiul nu te face să te adaptezi în societate, ci te pune pe lista de așteptare a birocrației. 
Nu lăsați banii să vă conducă destinul- prostii. Banii nu conduc nimic, cârma e la tine, banii sunt doar un mijloc de a pune stăpânire pe navă și pe oamenii care se află pe ea. Tu construiești traseul, în rest, oamenii cu studii te vor urma precum apa râului își urmează cursul.
Te minți singur dacă nu înveți nimic din palma pe care o primești văzând ceea ce pierd alții. Nu ești sofisticat deloc dacă ai un scaun la un birou îngust, unde-ți miroși singur bășinile și pe ale celorlalți. Ești tot un șobolan, doar că alergi printr-un canal al impozitelor și taxelor, împreună cu ceilalți șobolani care vor să câștige o mulțime de bani.
Căutarea începe când de fapt ai obosit să mai cauți ceea ce cauți. Și încă ceva, nu căuta acolo unde caută o gașcă de sute de șobolani, caută acolo unde nimeni nu cere
Pentru că nici cerșetorul nu pretinde ajutor de la sistemul social de binefacere, ci de la șobolanii care aleargă pe stradă.
                                         sursa foto:practicallyviral.com

Comentarii

Emilian a spus…
Dimensiunea fontului mai mare?
Mi-am pus ochelari... :(

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte